"Cand vine vorba de blog eu definesc succesul cam asa:
- interactiune. Scriu pentru a comunica, pentru a impartasi, pentru a invata. Degeaba scriu eu mult si bine daca umanii nu reactioneaza, daca nu am comentarii. Si atunci numarul de comentarii este, pentru mine, un criteriu de definire al succesului.
- interesul sustinut. Daca scrii bine, daca omul care intra rezoneaza cu ceea ce scrii, atunci va fi interesat sa te tina sub observatie. Si atunci se aboneaza. Si numarul de abonati la feed este direct proportional cu succesul pe care-l ai. Si iar, si prin asta se defineste, dupa mine, succesul unui blog."
Probabil nu va intereseaza cine a spus asta.Avand in vedere ca "sunteti prea ocupati", dupa vorbele voastre, pentru a posta comentarii sau opinii, blogul nostru nu mai are nici un sens. Va anunt oficial ca nu mai astept participarea voastra.
Nici macar fotografiile pe care le-ati facut la marele eveniment, nu le-ati trimis, in afara de Georgica. Multumesc Georgica.
Ideea cu blogul a venit de la Gabriela PETRE, dar n-am primit de la ea nici macar o vorbulita, BINE ma! sau RAU ma! sau hai altfel ma!.. Nimic. Drept sa spun, ma cam asteptam, dar ma doare ca am avut dreptate.
Nu e vorba de timp aici! Oricum intrati pe net, din nu stiu ce alte motive, oricum va cititi corespondenta electronica, nu e vorba decat de un click, doua vorbe si un alt click. Din eternitatea voastra, nu ati putut sacrifica atat! Cum spuneam, nu e vorba de timp, ci de INDIFERENTA. O spun clar si raspicat cu riscul de a aduna cateva vorbe din alea meseriase, de care va stiu in stare. Ei si?
Oricum va multumesc pentru ceva: Va multumesc pentru ca mi-ati aratat indifernta voastra. Va multumesc.
miercuri, 1 iulie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
e hai nu te supara chiar asa pe toti la gramada , uite eu iti cer scuze ca nu am mai comentat in ultimul timp , nu inseamna ca nu am intrat ci pur si simplu nu eram pregatit sa spun ceva in plus chiar am o mica surpriza pt tine pe e-mail pt ca nu stiu sa o trimit direct pe blog am sa te rog daca iti face placere sa o pui tu . acele imagini sint poze ale obiectului care mi-a mincat zilele si chiar citeva nopti si este una din cauzele pentru care in ultimul timp am fost absent la discutiile noastre
RăspundețiȘtergereDanut, esti un dragut si un amabil. Suparata sunt, deoarece prin afirmatiile facute de colegii nostrii (evident nu pe blog) rezulta ca eu nu am alta treaba! Sunt o ciudata, dar consider doar ca e vorba de prioritati, nicidecum de a fi sau nu ocupat cu ceva anume.. La blog nu renunt, pentru ca aici am postat cateva din lucrurile care ma reprezinta, numai ca nu-l mai consider blogul promotiei 1999, ci il consider blog personal. Te rog sa nu iti ceri scuze pentru altii. Tu te-ai implicat, ba chiar ai fost atat de amabil sa ne inviti in Universul tau, pentru a ne cunoaste mai bine, asa ca, nu ai de ce sa iti ceri scuze. Multumesc pentru ca iti pasa.
RăspundețiȘtergereNepasarea e un fel de boala care se ia.
RăspundețiȘtergereIti pasa pana la un punct cand realizezi ca nu renteaza sa iti pese…
Cand esti inconjurat de oameni pe care ii doare la bashcheti,iar tie inca iti mai pasa, te stresezi, te imbolnavesti si mori ! in ordinea asta.
De fapt, ordinea e alta: incepi prin a fi bataia lor de joc, te stresezi, te imbolnavesti si mori!
Si atunci infailibilul instinct de conservare cu care suntem dotati, iti da peste cap scara valorilor, te face asemenea turmei, te aduce la starea de oaie cu privirea tampa, starea in care practic accepti toate mizeriile ca pe un dat implacabil iar intrebarea “Ce as putea sa fac?” se transforma in retoricul “De ce as face ceva?”
Si totusi mai sunt cei care spera, cei care cred … inocentii …ei cred, nu intr-o schimbare, ci mai degraba cred in ei insisi, cred ca “... oamenii sunt in esenta buni, ... binele invinge intotdeauna raul,... dragostea adevarata nu moare niciodata, ... astea sunt lucruri in care trebuie sa crezi – chiar daca uneori nu sunt adevarate, pur si simplu pentru ca MERITA sa crezi in ele.!”
Tu-multul gandurilor
RăspundețiȘtergereCa si cum mi-ar fi intrat gandurile la apa, uite cum nu mai pot sa duc o idée pana la capat, ca alta o ajunge din urma si o incaleca, si se amesteca intre ele … si nimic nu mai are continuitate, si … ce ziceam?
Ma gandeam la blogul nostru, dar m-am pierdut in oceanul de ganduri in care ma inec fara colac de salvare...
Oare cand se va opri ploaia asta?
Cat de usor imi vine sa gasesc cuvintele de incurajare atunci cand altcineva are nevoie de ele, si de unde atata incredere in potentialul si capacitatile celorlalti si ioc in ale mele!? ( unde "ioc"= zero )
Ma uit in jur si ii vad pe toti invingatori, intorc privirea asupra mea si dau peste un hau... de-mi vine sa strig si eu :"hau-oleu!" si sa fac stanga-mprejur...
Si sa ma duc unde? Unde fuge omul de sine insusi? Se retrage undeva mai sus... in capul lui, cum ar veni adica, in vise, iluzii si imaginatie - locul ala placut, extraordinar, desavarsit... dar care de fapt... si de drept, nu exista! Sau poate exista, tot acolo unde exista si povestile cu imparatii si balaurii... si cu castelul printesei - cu tot cu printesa in el.
Pai cam asta tre sa fie crezul meu - lumea noastra trebuie sa existe fie si numai pentru ca totul e atat de clar si luminos acolo, lucrurile sunt ceea ce par a fi - sau daca nu par, nici nu sunt...
In copilarie jucam " Leapsa pe cuvinte ", mi-am amintit acum si va propun si voua cateva:
RăspundețiȘtergere1.prietenie - sentiment rar, pe cale de disparitie, daca o intalniti – nu calcati pe ea!
2.speranta - gura de oxigen intr-o lume sufocata de gaze de esapament si nepasare.
3.credinta - o lumanare care palpaie in suflet… in curentul care s-a creat cand Ancuta a dat nastere Blogului
4.incredere - copacul care creste in inima mea… la umbra lui multi au stat, dar din fructele lui, putini s-au hranit.
S-a cam scuturat intre timp...cand am vazut ceea ce era de vazut...