Interviu cu Dumnezeu de Octavian Paler

- Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu.
- Daca ai timp... i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea... Ce întrebari ai vrea sa-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?

Dumnezeu mi-a raspuns:


- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca.....iar
apoi tânjesc iar sa fie copii; ca îsi pierd sanatatea pentru a face
bani... iar apoi îsi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea.



-Faptul ca se gândesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc
nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata
si mor ca si cum nu ar fi trait.



Iata dintre lectiile de viata pe care as dori ca oamenii sa le stie…


- Sa învete ca dureaza doar câteva secunde sa deschida rani profunde în inima celor pe care îi iubesc... si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece;



- Sa învete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin;


- Sa învete ca exista oameni care îi iubesc dar pur si simplu înca nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa învete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada în mod diferit; sa învete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei însisi.


- Multumesc pentru timpul acordat....am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai
dori ca oamenii sa stie?



Dumnezeu m-a privit zâmbind si a spus:
- Doar faptul ca sunt aici, întotdeauna...

Balerina sau copaca ?!

Parca nu-mi vine sa intreb balerina sau copac, pentru ca imi pare ca nu se potriveste, in cazul asta imi pare mult mai nimerit substantivul copac la feminin, asa ca va rog sa-mi scuzati agramtismul, dar a fost intentionat, pentru a exprima ceea ce-mi transmite aceasta particica din natura.
Va intreb: Cine pe cine copiaza, omul sau natura?!

litere si ploaie de Virgil Titarenco

uneori trebuie sa citesti
pina iti pleaca ochii din cap
ca niste dezertori epuizati
dintr-un razboi pe care nu il mai castiga nimeni
alteori citesti
ca si cum ai trai in varful unui copac
in fiecare zi uitind tot mai mult
de pamint si furnicile lui oarbe
devorandu-ti radacinile
dar cel mai mult citesti
fara sa stii ca toti acei oameni
care misuna in fata ta
rraspanditi pe pagini si volume
nu exista
iar foile sunt albe
ca un gol in care atingi cu virful degetelor
ploaia

Sinaia - Zamora

Picasa Web Albums - Sinaia - Zamora - Sinaia - Zamora
Va impartasesc cateva secvente din vacanta mea de la Sinaia, iun. 2009

Michael Jackson - She\'s Out of My Life

Michael Jackson - She's Out of My Life
Asculta mai multe audio Muzica

E viata si dincolo..

A murit un Mega Star! A murit un om, care chiar mi-a marcat viata! Majoratul meu s-a bazat in proportie de 90% pe Michael Jackson. Cuvintele sunt de prisos, dar am tinut sa mentionez atasamentul meu, fata de regele pop-ului.

Nu cu tot atat de mare notorietate, s-a mai stins un suflet - Agapie Vergica alias Begi. De asemenea, mi-a marcat viata, prin felul ei de a fi, prin puterea de lupta si prin intelepciunea ei. Begi, te iubesc si te voi iubi!

She is out of my life! (Michael Jackson)

She's Out Of My Life
She's Out Of My Life
And I Don't Know Whether To Laugh Or Cry
I Don't Know Whether To Live Or Die
And It Cuts Like A Knife
She's Out Of My Life

It's Out Of My Hands
It's Out Of My Hands
To Think For Two Years She Was Here
And I Took Her For Granted I Was So Cavalier
Now The Way That It Stands
She's Out Of My Hands

So I've Learned That Love's Not Possession
And I've Learned That Love Won't Wait
Now I've Learned That Love Needs Expression
But I Learned Too Late

She's Out Of My Life
She's Out Of My Life
Damned Indecision And Cursed Pride
Kept My Love For Her Locked Deep Inside
And It Cuts Like A Knife
She's Out Of My Life

Fotografii de la licenta (1999) si nu numai

Prieteni?

De cati oameni avem nevoie in viata noastra?

Chiar daca avem o familie numeroasa sau nu, simtim adesea nevoia sa ne inconjuram si de prieteni, de cunostinte, de relatii. Cand suntem mici, nevoia de a avea un prieten, cel mai bun, e aproape imperioasa. Cum sa iti imaginezi o copilarie fara prieteni? Prieteni cu care sa te joci, cu care sa faci tot felul de pozne, cu care sa iti imaginezi o lume doar a voastra? Prieteni pe care sa te superi si cu care sa te impaci, ca deh, de-aia exista prieteni?

Prieteni iti faci si pe parcursul vietii. Prieteni de suflet, prieteni de mers la film, prieteni de mers la dans, prieteni cu care mergi in vacante, prieteni cu care poti vorbi orice, sau de la care poti cere sfaturi, prieteni care te inteleg si te accepta asa cum esti. Zicea cineva ca viata e ca un compartiment de tren: unii calatori/prieteni vin, stau un timp, apoi coboara la o statie; dupa care se suie altii. Si tot asa. Vin si pleaca, se perinda in viata noastra diversi oameni. Pe unii ii pastram pentru toata viata. Ii tinem aproape de suflet, ne bazam pe ei oricand, la orice ora. Pe altii stim ca ii putem accesa doar pentru anumite activitati, ca au doar un anumit nivel de intelegere pentru noi.

Cam tot asa se intampla si cu oamenii care nu depasesc statutul de cunostinte. Doar ca intr-o alta masura. In aceia nu ajungem sa investim prea multe sentimente. Cu ei intretinem doar niste schimburi necesare, pe care incercam sa le pastram in echilibru. Ei ne dau ceva, noi le raspundem intr-un mod similar. Exista o toleranta intre ei si noi, cu care ambele parti sunt de acord. Si ei si noi stim ca nu ne vom apropia niciodata prea mult. Si e ok asa. Niciunul nu are asteptari eronate de la celalat. Iar in momentul in care interesul nostru a scazut sau a disparut, cautam alte persoane care sa le ia locul.

Cu cat inaintam in varsta, constatam ca numarul prietenilor adevarati incepe sa scada. La inceput, lucrul acesta creeaza o zona de disconfort, de nesiguranta, de anxietate chiar. Cu timpul, fiecare realizeaza ca doar acei 2-3 prieteni adevarati sunt mai mult decat suficienti. Cand ai o familie, esti multumit si fericit cu ce ai infaptuit, casa si profesia iti solicita suficient timp si energie, constati ca nu mai ai suficient timp dar, nici nu mai simti sa investesti mai mult in ceilalti. Faptul ca te intalnesti cu un prieten sau doi, odata la doua saptamani, ti se pare mai mult decat suficient. Ca iesiti impreuna la un spectacol, la un restaurant, va adunati impreuna cu familiile, iti satisface necesarul de socializare.

Prima intrebare care iti vine in minte e: “Oare m-am salbaticit?”. Si, daca stai sa meditezi indelung, iti dai seama ca nu e vorba de asta. Pur si simplu, viata ta este multumitoare asa. Ce ai avut de oferit, ai oferit pe parcurs. Iar energia pe care o ai la dispozitie acum, incerci sa o distribui intre casa, familie, persoana ta, job si…cand simti sa faci asta, prieteni.

Oricum realizezi ca, din intelepciune, sau pur si simplu maturitate, ai ajuns in acel moment in care familia si prietenii adevarati, poate chiar numai unul, iti sunt suficienti. Ei iti umplu sufletul cu ce ai nevoie, ei te bucura, ei te intristeaza uneori, dar iti sunt mereu acolo, aproape de suflet, te poti baza pe ei si ii simti alaturi.

Promit ca e ultimul....de azi

Voi aţi întrebat, iar eu... Am făcut şi eu ce am putut

1. Pantacruel: Care este culoarea ta preferată de Blackberry? :)

- Culoarea mea preferată de Blackberry este cea care îmi umbreşte cerul palmei când scot cărbune dintr-o mină imaginară, adică nonculoarea negru.

2. Djerzinski: Dacă nu te întreb nimic şi pun semnul întrebării la sfârşit se cheamă că te-am întrebat ceva sau dimpotrivă?

- Da. Se cheamă. Când nu mă întrebi nimic e ca şi cum m-ai omorî în direct pe google, pentru că eu nemaiputând să-ţi răspund n-aş mai exista.

3. Motanes: Ce sunt femeile, după experienţa şi părerea ta?

- Femeile au fost o întâmplare majoră în viaţa mea, începând cu frumoasa vârstă de 18 ani când am păcălit o minoră. Până atunci fuseseră doar nişte fantezii cu diverşi ochi. Femeile sunt dincolo de o definiţie iar ăla care le-o ştampilează pe coapsa stângă a creierului sau direct în inima de dincolo de sutien poate că face asta pentru că nu le înţelege. Nici eu nu le înţeleg, dar încerc să mă înţeleg cu ele.

4. Doamna D: Cum vedea verbiaj lumea pe la 6-7 ani?

- Plină de mister era pentru mine. Cu oglinda pusă pe limba pantofului, iscodeam sub rochiţele fetelor lucruri neîntâmplate încă. La 6-7 ani cuceream universul din cartier cu o mitralieră Kalaşnikov, de jucărie, călare pe o basculantă. Ce ştiam eu despre lume? M-aş hazarda să îmi amintesc ceva ce nu-mi amintesc.

5. Doamna D: Care a fost prima carte citită din scoarţă în scoarţă de verbiaj cel mic şi cam ce impresii i-a lăsat?

- Îmi amintesc de o serie de poveşti ruseşti, „Noi şi puii animalelor”, cu Ciubarîi, căluţul, o vulpe, o pisică, un câine, o carte care m-a făcut să iubesc tare mult animalele. Aş recomanda-o oricărui părinte de copil. La povestea lui Ciubarîi am şi plâns, mi se pare că l-au împuşcat, se chinuise să urce în miez de iarnă un deal îngheţat, trăgând o căruţă după el, ca să salveze nişte oameni, căzuse şi pare-mi-se, se îmbolnăvise.

6. Doamna D: Când a devenit verbiaj conştient de povara podoabelor dumisale?

- Asta e o exagerare. Nu ştiu despre ce vorbeşti. Bineînţeles, îmi recunosc câteodată spiritul ludic în oglindă când mă bărbieresc dimineaţa, dar nici chiar aşa. Îmi place să mă joc, atâta tot. Într-o zi, mama a intrat peste mine în cameră, aveam 7-8 ani şi m-a găsit nefăcând nimic, stăteam singur, ghemuit pe covor. Şi m-a întrebat: „Ce faci, Dănuţ?” Iar eu i-am răspuns: „Nimic, mă jucam şi eu în mintea mea”. Nu aveam prea multe jucării, aşa că mi le inventam în cap şi le foloseam închizând ochii. Cred că de acolo mi s-a tras.

7. Doamna D: Şi-a dorit vreodată verbiaj să devină aviator?

- Aviator nu şi-a dorit să fie, ci un fel de om care să aibă legătură cu binele.

8. Doamna D: Dar scriitor de renume precum Truman Capote?

- Îmi amintesc că şi pe Capote l-ai întrebat cândva dacă şi-a dorit să fie un scriitor de renume, ca verbiaj, şi el ţi-a răspuns că şi pe verbiaj l-ai întrebat dacă şi-a dorit să ajungă un scriitor de renume, precum Capote. Nu, nu mi-am dorit. Dar au existat momente în care, citind poezii sau romane mi-am spus că aş fi vrut să le fi scris eu: mă refer la „Conjuraţia imbecililor”, de John Kennedy Toole (cu care l-am stresat destul pe Panta), „Quo Vadis“ ,„Anna Karenina“, „Nuntă în cer“, a lui Eliade sau chiar „La Medeleni“. Sau Sorescu sau Nichita sau Dinescu. Şi am fost mereu invidios pe oamenii care au citit mult, pe Eliade, care zicea „În bibliotecă nu mai eram eu. Era cineva care citea” sau pe Giovanni Papini.

9. Robin: Te iubeşti, te urăşti sau îţi eşti indiferent? Mai pe scurt, ce relaţie ai cu persoana ta? :)

- M-am iubit mult la viaţa mea, până mi-am găsit şi eu o fată. În prezent mă simt bine în propria piele. La 29 de ani cred că sunt mai matur ca oricând, îmi cunosc limitele, prefăcătoriile, ifosele, toanele, numărul de la pantof, combinaţia de trei X şi un L de la prezervative, ştiu să fac o fată să-mi strige numele (pe asistenta care cercetează coada de la dentist, atunci când trebuie să intru la programare) şi multe altele care au legătură cu un „mine” pe care îl tolerez până la un punct la care chiar ne şi distrăm împreună. Îmi sunt indiferent doar când trebuie să fac ceva ce nu-mi place, adică să dau cu aspiratorul. Atunci mă dedublez, jumate mă duc să beau un nescafe frape lângă o piscină şi jumate îl pun pe ăla cu care nu mă identific să insiste cu periuţa la petele de prin colţuri.

10. Ioana: Colecţionezi (ai colecţionat) ceva?

- Acum mulţi ani am strâns abţibilde din seria „Garbage Pail Kids”, cu monştri foarte simpatici (imagini sadic-haioase ataşate la gume. Făceam schimb cu alţi copii).

11. Ioana: Eşti diurn sau nocturn?

- Nocturn. Aş putea să stau nopţi întregi nedormit pe pernă fără să am nevoie să închid vreun ochi. Sunt mai cam(pian) la nesomn decât toată echipa de nocturne ale lui Chopin.

12. Ioana: Îţi place nasul tău?

- N-am nici o problemă cu el, deşi am o deviaţie de sept de toată frumuseţea. Sunt un Cyrano rămas la stadiul de bebeluş, deci am ceva nas.

13. Ioana: Când erai mic aveai prieten(i) imaginar(i)?

- Cred că aveam, dar nu mi-i amintesc pe nume. Era unul care m-a sfătuit odată să bag un arc în priză, să dau foc la covor şi la propriii pantaloni apoi să o iau la nesănătoasa prin casă, ca să sting incendiul prin puterea fugii. Cu aşa prieteni, mai bine aveam duşmani imaginari.

14. Ioana: Vorbeşti singur?

- Nu. Dar sforăi singur, neajutat de nimeni. Dacă ar exista un translator pentru sforăit probabil ar putea înregistra lucruri interesante, noi formule matematice sau limbi străvechi, camuflate nazal. Sunt momente în care mă ciondănesc cu o gură de aer, strig la ea şi n-o las să-mi intre în plămâni. Îmi prevăd un sfârşit stins într-un horcăit dulce.

15. Petisa: Roşu, alb sau negru?

- Lenjerie albă, curată, îmbătătoare, dero-surfizată, să o atingi cu buricele pe care le ai la îndemână, ale degetelor, ale burţii, să îţi afunzi capul în ea, s-o dezmierzi cu nasul, s-o mângâi cu obrazul. La lenjerie de pat mă refeream.

16. Anadana: Tu, verbiaj, ce întrebare ţi-ai pune într-un interviu cu tine?

- „verbiaj, care este cel mai neimportant lucru din viaţa ta“?

17. Florentina: Aş vrea să ştiu, deci, care e întrebarea la care nu ţi-ai dori niciodată să răspunzi. Întrebarea pe care ai vrea să o omitem, să o uităm, să nu o verbalizăm.

- Nu exagerez, la întrebarea asta m-am gândit vreo juma de oră. E cea mai grea din tot interviul, cea mai nenorocită, cea mai anevoioasă, lugubră, amuzantă şi serioasă, nebunească nici nu-mi mai vin în minte alte adjective. Şi uite ce întrebare am găsit: „Dane, tu de ce vrei să intri în Rai?”

18. Shalimar: Ce vrei să te faci când vei fi mare?

- 1. Subaltern. 2. Scriitor pe cruci, pensionar. (adică să am cumul de funcţii).

Daca mi-a placut mie , obligatoriu si voua!

Din pahar, tu bei întotdeauna doar apa cea mai adâncă
ţi-ai pus în cap să miroşi doar florile urâte
câteodată
de la cafeaua de dimineaţă îţi sare somnul până-n tavan şi sparge un bec

tu iubeşti mereu doar de la stânga la dreapta
îmi fumezi noaptea toate degetele de la o mână
tu eşti convinsă că femininul de la piper e Pipera

îţi ia doar trei ore să calci toate şireturile, şosetele, chiloţii, prosoapele, tricourile, pijamalele din casă
la teatru îţi sufli nasul doar când sunt aplauze, ca să rămâi sub radarul monştrilor sacri

te-ai plictisit la dan puric
şi ai râs la mimi brănescu

crezi că în CSI Miami toţi sunt cam afectaţi
îi iubeşti pe Dr. House, pe Data şi pe Al Pacino
m-ai înşela cu ultimul
şi m-ai părăsi pentru primul
de Data ce să mai vorbim, e o fascinantă maşină virgină
tocmai bună să boldly go where no one has gone before
orişicât, cu el nu mă pot pune
dar Al chiar pare de bătut.

Poezie

plagă a primăverii
erotice

de Virgil Titarenco (Profetul)

pe alei
irump îndrăgostiţi
o plagă a primăverii
îmbolnăveşte străzile iluziile
oraşul disperat îşi caută norii cu ploaie
să spele mirosul de dragoste
şi cuvintele nestăpînite
geme pămîntul
crăpîndu-şi asfaltul obrazului
răscolindu-şi larvele morţii
soarele muşcă din pomi
demon al sîngelui
înflorindu-i în abisuri albe
batjocorind dimineţile
cad fluturi din pleoape scobite de dor
lepra aceasta a lumii răsuceşte minţile
rupe mătasea gîndurilor
ca un paianjen înnebunit
de zvîcnetul
ritmic obsesiv
al vieţii

Lupta interioara (cu sine)

Intr-o seara, un batran indian ii explica nepotului sau ce lupta teribila se da in interiorul fiecarei persoane.
Si ii spunea asa:
Exista in fiecare dintre noi doi lupi.
Lupul Raului.

El este furia, gelozia, invidia, tristetea, regretele, aroganta, vinovatia, inferioritatea, minciuna, orgoliul, superioritatea si egocentrismul..

Lupul Binelui.

El este bucuria, pacea, iubirea, speranta, linistea, modestia, bunatatea, bunavointa, generozitatea, adevarul si compasiunea...

Dupa o clipa de gandire nepotelul il intreaba:
''Bunicule si care lup castiga?''
Batranul ii raspunde simplu:

'Cel pe care il hranesti'

Scrisoare adresata de Alexandru Vlahuta fiicei sale, Margareta

Sa traiesti Mimilica draga, si sa fii buna, sa fii buna pentru ca sa poti fi fericita. Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, noroc chiar, dar fericire nu.

Nu, pentru ca, mai intai cei rai nu pot fi iubiti, si-al doilea, … al doilea … de! norocul si celelalte “pere malaiete”, care se aseamana cu el, vin de-afara, de la oameni, de la imprejurari, asupra carora n-ai nici o stapanire si nici o putere, pe cand fericirea…

…adevarata fericire in tine rasare si-n tine infloreste si leaga rod, cand ti-ai pregatit sufletul pentru ea.

Si pregatirea este o opera de arta de fiecare clipa, - cand pierzi rabdarea, imprastii tot ce-ai insirat si iar trebuie sa o iei de la inceput. De aceea si vezi asa de putini oameni fericiti…Atati cati merita…

A, daca nu ne-am iubi pe noi asa fara de masura, daca n-am face atata caz de persoana noastra si daca ne-am dojeni de cate ori am mintit sau ne-am surprins asupra unei rautati ori asupra unei fapte urate, daca, in sfarsit ne-am examina mai des si mai cu nepartinire (lesne-i de zis!), am ajunge sa razuim din noi partea aceea de prostie fudula, de rautate si de necinste murdara, din care se ingrasa dobitocul ce se lafaieste in nobila noastra faptura.

Se stie ca durerea e un minunat sfatuitor. Cine-i mai deschis la minte trage invatatura si din durerile altora.

Eu am mare incredere in vointa ta. Ramane sa stii doar ce sa vrei. Si vad c-ai inceput sa stii asta. Doamne, ce bine-mi pare c-ai inceput sa te observi, sa-ti faci singura mustrari si sa-ti cauti singura drumul cel adevarat!

Asa, Mimilica draga, cearta-te de cate ori te simti egoista, de cate ori te musca de inima sarpele rautatii, al invidiei sau al minciunii.

Fii aspra cu tine, dreapta cu prietenii si suflet larg cu cei rai. Fa-te mica, fa-te neinsemnata de cate ori desertaciunea te indeamna sa strigi: “Uitati-va la mine!”

Dar mai ales as vrea sa scriu de-a dreptul in sufletul tau aceasta: Sa nu faci nici o fapta, a carei amintire te-ar putea face vreodta sa rosesti.

Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici multumire mai deplina, ca o constiinta curata.
Pastreaza scrisoarea asta. Cand vei fi de 50 de ani ai s-o intelegi mai bine. Sa dea Dumnezeu s-o citesti si atunci cu sufletul senin de azi.
Te imbratiseaza cu drag,
Alexandru Vlahuta Cand ai implinit saptesprezece ani

Rusalii

Sfintii zilei

Pogorarea Sfantului Duh

Hobby-uri

Mi-ar placea sa nu fiu singura care mi-am postat hobby-ul aici pe blog. Mi-ar placea sa ne impartasiti si noua, talentele voastre ascunse. Deja pe Gabi, l-am "citit", el are ca hobby literatura. Poate o sa ne impartaseasca aici (in aceasta sectiune) una , doua sa mai multe creatii de ale sale. Dar acelasi lucru il astept si de la voi. Sunt sigura ca aveti cel putin un hobby. Un exemplu ar fi "arta de a-mi creste copilul cat mai bine"sau "arta de a cucerii cat mai multe femei" sau "fotografia", sau colectii de cutii de chibrituri. Ah, uite ca mi-am adus aminte: Costas, mai urmaresti formula 1? - iata un subiect.. etc. Veniti si voi cu sugestii, suntem deschisi oricaror idei de dezbateri, sau pur si simplu sa va descoperim o alta fata, neafisata pana acum. Mali! mi-ai scris la inceput si acum?! ne-ai uitat? te plictisim? Nu suntem destul de interesanti? Astept adresa de e-mail a lui Filo. Ea stie de blogul asta? De ce nu se inscrie?

GENTLEMAN

Gentleman, un termen pe care nu-l intalnesti foarte des in zilele noastre.
Astazi am fost la ex-locul meu de munca, pentru a-mi ridica cartea de munca.Nu va povestesc ce emotii am trait acolo, desi a fost placut sa constat, ca mi se duce dorul. Asta reprezinta ceva pentru spiritul meu, dar nu tine de foame.. Oricum nu despre asta vroiam sa va vorbesc. In drum spre ex-locul de munca in autobuz, asist la o discutie, despre tineretul de azi care e necuviincios si nu da locul batranilor..etc. La intoarcerea spre casa, eram in 331, cu gandurile mele, desi ma uitam pe geam, nu vedeam nimic, desi era ceva lume in masina, nu-i vedeam nu-i auzeam. Aveam doar un zumzait pe fundal.. Si cum ma gandeam eu la ale mele, simt o usoara bataie pe mana..Ma uit..un domn, cam la vreo 50 de ani, bine imbracat si ingrijit, ma pofteste sa stau pe unul din locurile eliberate de curand.Usor mirata, il privesc in ochi si il refuz politicos, zambind. Apoi m-am uitat in jur. M-a amuzat, pentru ca din multitudinea de femei, din jurul nostru, m-a ales pe mine sa-mi ofere locul, desi nu-l observasem -nici pe domn, nici pe loc. Urmatoaele clipe le peterec analizand situatia data.Tocmai cand imi trecea prin minte faptul ca aproape am uitat notiunea de Gentleman, autobuzul opreste intr-o statie si din nou simt ca am atinge cineva pe mana. Ma uit. Acelasi domn, ma invita sa stau pe un alt loc proaspat eliberat. I-am zambit si de data asta, dar usor intrigata si l-am refuzat politicos. Oare de ce? Oare de ce, tocmai pe mine? Nu eram nici cea mai in varsta din zona, nici cea mai tanara, nici cea mai frumoasa si nu ne cunosteam nici macar din vedere. Sper ca nu i-am lasat impresia cum ca as fi bolnava! Oricum gestul conteaza.. Iata un Gentleman!
Nu pot sa nu ma gandesc acum si la discutia din autobuz, de la dus... bizara coincidenta! Refuz sa cred ca sunt batrana..

Jocul si internetul

*Aceasta postare este propusa de Gabriel Panait, dar atasata de mine in urma consultarii. Este alcatuita dint-un POST si mai multe comentarii. Toate sunt ale lui, eu doar le-am supervizat..:D

La o simplă căutare pe Internet, cuvîntul "jocuri" ne conduce într-o interminabilă galerie on-line: "jocuri tari", "jocuri gratis", "jocuri ok", jocuri pentru băieţi sau pentru fete, unele cu inamici şi maşini, altele cu vestimentaţii sofisticate pentru păpuşi Barbie sau cu prăjituri gata ornate după un set de click-uri. Nu găseşti nicăieri regulamentul unui joc menit să te determine să-ţi provoci prietenii la o competiţie... în parc!
Acum, "împreună" este un termen folosit pentru jocuri "în reţea" şi nu pentru relaţii directe."Aş vrea să aibă o copilărie ca a mea."Cel mai "sălbatic" loc de joacă pentru copiii născuţi şi crescuţi la oraş rămîne parcul, destul de tentant chiar şi cînd este devastat de mîna omului ori de trecerea timpului: scrînciobul scîrţîie îngrozitor, toboganul e ruginit ori fără trepte la urcare. Cînd ieşim în parc, nu dovedim să ne atenţionăm copiii: "Nu acolo, e periculos!", "Nu pune mîna pe pietre, te murdăreşti!", "Nu alerga, transpiri!" . De la o vreme, "educaţia" dă roade: copiii intră apatici în parc, se uită la "învîrtitori" ca la televizor, au cinci ani şi nu ştiu să-şi facă singuri "vînt" în scrînciob, se plictisesc, vor ciocolată şi suc şi, oricum, preferă să meargă acasă, să se joace pe calculator."Aş vrea să aibă o copilărie ca a mea, dar copiii mei nu mai pot merge în vacanţe la bunici! Nu mai pot alerga pe dealuri şi nu mai pot fura din grădinile vecinilor, aşa cum făceam noi!", îmi spunea zilele trecute mama a doi copii de 5 şi, respectiv, 2 ani. Mărturisirea mi s-a părut foarte interesantă, mai ales pentru că venea din partea unei femei de carieră: doamna este judecător. Acum, constată că mulţi dintre copiii de grădiniţă sînt deja înscrişi în clasa I. "Unii fac pregătire ca să fie admişi în clasa I, dau examen! E incredibil ce se întîmplă! Copiii aceştia nu mai au copilărie", a continuat revolta mamei.Mereu actuale, funcţiile joculuiLa şcoală, copiii au în program, în cel mai bun caz, două ore de sport pe săptămînă, dacă nu cumva în realitate acestea sînt înlocuite de "citire" sau "matematică" – obiecte considerate de mulţi dascăli ca fiind infinit mai importante decît "educaţia fizică". "Jocul are numeroase funcţii: de socializare, educativă, recreativă. Copii învaţă prin intermediul jocului, interacţionează, imită, repetă. Jocul le dă posibilitatea să experimenteze, să memoreze, formează reguli, deprinderi. Un rol important îl joacă părinţii, familia. Pînă la şase-şapte ani, jocul este principala modalitate prin care copiii achiziţionează informaţii. În joacă se spală pe mîini, pe dinţi, în joacă se îmbracă sau se dezbracă. Nu pot realiza aceste lucruri singuri şi, mai ales, nu le pot învăţa de la tv.Jocurile de mişcare sînt foarte importante în dezvoltarea motricităţii, în menţinerea sănătăţii fizice şi nu numai. "Jocul nu este doar apanajul copiilor!"Este adevărat că un copil poate fi "aici şi acum", complet devotat unui joc, vreme îndelungată, în timp ce un adult nu se poate concentra mai mult de 20 de minute într-un joc, însă e foarte important ca acesta din urmă să iniţieze jocul. "Chiar dacă jocurile încep în familie, e foarte important pentru copii să aibă parteneri de vîrsta lor. În relaţiile directe, ei văd reacţii, stări emoţionale, învaţă să le stăpînească, să dea altă conotaţie înfrîngerii, schimbă modele între ei"

Poti sa fii la fel de bun ca si cainele tau?

Dacă poţi să îti începi ziua fără cofeină
Dacă poţi să o termini fără sedative pentru a dormi,
Dacă poţi să fii tot timpul bine dispus, ştiind să îţi ignori durerile şi suferinţele,
Dacă poţi să nu te plângi niciodată şi să plictiseşti pe ceilalţi cu problemele tale,
Dacă poţi să înţelegi că cei dragi sunt prea ocupaţi pentru a-ţi acorda din timpul lor liber,
Dacă poţi să accepti să fii învinuit pentru ceva ce nu ai făcut,
Dacă crezi că vei fi ocrotit până la sfârsitul vieţii,
Dacă poţi să accepţi criticile fără să clipeşti,
Dacă poţi să treci cu vederea grosolănia unora fără să ripostezi,
Dacă poţi să te descurci în viaţă fără să minţi sau să dezamăgeşti,
Dacă poţi să te destinzi fără să bei ceva,
Dacă poţi zice cu sinceritate, din adâncul sufletului, că nu ai nimic împotriva celor mai în vîrstă, de alte rase, alte religii sau orientări sexuale,
Dacă poţi să mănânci aceeaşi mâncare zilnic şi să fii mulţumit ,
Dacă poţi iubi necondiţionat fără să ceri ceva în schimb.....
Ei bine, eşti APROAPE la fel de bun(ă) ca şi câinele tău.

Ancuta nu a rezistat sa fie departe de noi...Ma bucur....

Pasarile paradisului
Cine esti tu, cine sunt eu ? Este adevarat ca noi putem atinge cerul… ? Nimic nu este real…au spus pasarile paradisului Dar mi-e frica…nu-ti dai seama ca mi-e frica ? Spune-mi unde ma porti ? Vei afla in curand…au spus pasarile paradisului Zburam acasa, zburam spre casa Spre locurile ce le-ai stiut candva ! Catre linistea ce exista candva…pentru o fetita mica ca tine Zburam spre casa Dintr-o lume impietrita… Iti vei simti inima usoara si libera Asa cum altadata…a fost menirea ei sa fie ! Cum pot eu merge inainte cand ochii mi se umezesc ? Nu plange, usuca-ti ochii… au spus pasarile paradisului Imi dau seama ca timpul imi trece prin fata Spune-mi, cat timp trebuie sa mai zburam ? Luna va apune, soarele va rasari… au spus pasarile paradisului Zburam acasa, zburam spre casa Spre locurile ce le-ai stiut candva ! Catre linistea ce exista candva…pentru o fetita mica ca tine Zburam spre casa Dintr-o lume impietrita… Iti vei simti inima usoara si libera Asa cum altadata…a fost menirea ei sa fie ! Se aude sunetul, se vede lumina Acum stiu ca drumul nostru a fost cel bun Soarele diminetii te poate face mai intelept !!! … au spus pasarile...