10 moduri verificate de a pierde timpul - de. Matei Macarie

Daca doriti sa va pierdeti timpul ca un adevarat profesionist (in pierderea timpului) exista cateva metode verificate. Poate ca pe unele le-ati experimentat deja, cu altele doar ati cochetat. As vrea sa trecem impreuna in revista zece dintre cele mai bune metode de pierdut timpul

1.Incepeti-va ziua fara a avea un program clar in minte.
Spontaneitatea este importanta. O zi neprogramata este o zi care merita traita.

2.Vorbiti mult la telefon si fara a discuta lucruri importante.
Telefonul este una dintre modalitatile cele mai eficiente pentru a ne tine ocupati

3.Vorbiti mult cu cei din jur ori de cate ori aveti ocazia si fara un motiv anume.
Cei din jurul meu au nevoie de mine.

4.Lasati pe (cat) mai tarziu activitatile plicticoase.
Este important ca prezentul sa fie cat mai placut, in definitiv prezentul este tot ce avem, nu?

5.Nu refuzati pe nimeni atunci cand vi se cere ceva.
Un NU spus Celuilalt este un DA spus mie. Cum as putea sa imi fac una ca asta?

6.Dedicati-va cu entuziasm activitatilor marunte.
Lucrurile marunte ne protejeaza cu grija de obligatia de a ocupa de cele importante.

7.Inaintea unei decizii, cat de mici reflectati cat mai mult.
Niciodata nu poti reflecta destul inaintea luarii unei decizii.

7.Nu faceti niciodata ceea ce ati stabilit la momentul in care ati stabilit
Amanarile si schimbarile dese de ritm sunt printe cele mai eficiente forme de a proteja de excesul de timp liber.

8.Lasati cat mai multa dezordine printre lucruri.
Dezordinea faciliteaza noi si noi cautari. Ale acelorasi lucruri.

9.Incepeti mai multe lucruri simultan fara a finaliza vreunul
Fiecare proiect necesita o anumita perioade de adaptare. Trecerea de la un proiect la altul necesita o alta noua perioada de tranzitie.

*.Daca totusi, din anumite motive personale interesele dvs. sunt exact pe dos, adica NU vreti sa va pierdeti timpul ci sa va economisiti timpul sugestiile de mai sus sunt perfect valabile cu conditia sa le ocoliti cu multa grija

Aveti vreo metoda favorita de a pierde timpul pe care vreti sa ne-o spuneti si noua?

Apa portabila, cea mai buna bautura de izvor

subiect vesnic in actualitate - SNOBISMUL

Capcanele bogatiei

Un tata bogat, dorind ca fiul sau sa stie ce inseamna sa fii sarac, l-a dus sa petreaca vreo cateva zile la o familie de tarani.
Fiul a stat la tara 3 zile si 3 nopti.
Revenind la oras, in automobil, tatal l-a intrebat :
- Ce zici de experienta avuta ?
- A fost bine, ii raspunse fiul, putin rezervat.
- Ai invatat ceva, insista tatal?
1. Ca noi avem un caine, iar ei au patru.
2. Ca avem o piscina cu apa tratata, care ajunge pana la jumatatea curtii. Ei au un rau intreg, de apa cristalina, cu pesti si alte lucruri frumoase.
3. Ca avem lumina electrica in gradina, iar ei au stelele si luna pentru a-i ilumina.
4. Gradina noastra ajunge pana la zid; a lor se intinde pana la orizont.
5. Noi cumparam mancarea; ei o gatesc.
6. Noi ascultam CD-uri. Ei asculta simfonia perpetua a pasarilor, greierilor si a altor animale mici…
…toate acestea, insotite adesea de cantecul unui satean, care isi lucreaza pamantul.
7. Noi folosim microundele. Ceea ce mananca ei are gustul focului molcom.
8. Pentru a ne proteja, traim inconjurati de ziduri cu alarma. Ei traiesc aproape cu usile deschise, protejati de prietenia vecinilor.
9. Traim conectati la telefonul mobil, calculator, televizor. Ei sunt “conectati” la viata, cer, soare, apa, verdele campului, animale, la umbra, la familia lor.
Tatal a ramas impresionat de profunzimea fiului sau. La sfarsit, fiul a concluzionat :
- Multumesc pentru ca m-ai invatat cat de saraci suntem!
In fiecare zi observam tot mai putin natura, care este opera grandioasa a lui Dumnezeu.
Ne preocupam pentru A AVEA, A AVEA, A AVEA SI A AVEA, DE FIECARE DATA MAI MULT, in loc ca singura preocupare sa ne fie“A FI”.

Cum mi-am petrecut cele 3 secunde de cutremur..

Am inteles ca unii habar nu au avut ca s-a intamplat. Good for them! Eu fac parte dintre cei care l-au simtit. Este uimitor, cum pare ca se dilata timpul, atunci cand vrei sa treaca mai repede.. Mie mi s-au parut 3 minute!! In fine, m-am speriat rau..Dar ce ma intriga cel mai rau, este ca vigilentul meu catel, Charley

si vigilenta mea pisica E.T.

au dormit intr-o nesimtireee.. inainte, in timpul si dupa cutremur, chiar daca eu m-am agitat.. M-am uitat la CHarley, m-am uitat la E.T., m-am uitat la lustra, am cautat instinctiv un "loc bun", unde m-as putea piti.. m-am uitat la lustra, m-am gandit sa iau masuri responsabile, cum ar fi sa inchid calculatorul..mi-am spus ca sunt singura in casa, dar si ce or face ai mei.. incredibil, cate lucruri poti sa faci in 3 amarate de secunde!

Aceasta urare am primit-o si eu pe e-mail, mi-a placut foarte mult si m-am gandit sa v-o impartasesc, gandindu-ma ca se potriveste enorm cu situatia acestui blog.. si cu asteptarile mele..

Hei tu.... Da, tu ....


Hmmmmmmmmm, n-ai timp nici macar sa-mi scrii un mail, ceva??????????


Aaaa, te gandesti sa-mi scrii unul acum???????????


ce dragut din partea ta ...........


Hai, trimite-l, mi-e dor de tine...Hmmmmmm, cat mai am de asteptat??????????


Ceee????????? nu mai e nevoie sa astept?? Wow....


;-) ;-) ;-) ;-)


Hmmmmm……inca astept!


Hei, te vaaad! Trimite-l urgent..........


Hei, nu incerca sa ma pacalesti......


Hmmmmmm, ai obosit ?...


Eu vroiam sa-ti spun ca:

Fiecare moment dintr-o zi are propria sa valoare
Dimineata aduce Speranta
Dupa amiaza aduce Credinta..
Seara aduce Iubirea....
si
Noaptea aduce Odihna...

Iti doresc sa le gasesti pe toate in fiecare zi!

Diferente - provocare sau obstacol ?!

Nu exista o reteta generala, fiecare trebuie sa decida pentru el cum va face fata diferentelor si daca le va considera o provocare sau un obstacol.

Iata 23 de diferente care pot aparea in relatia ta, asa ca trebuie sa decizi tu care ti se potrivesc sau nu:Diferente dintre femei si barbati

1. Femeile au mai multa imaginatie decat barbatii. Au nevoie sa auda de la barbati cat sunt de minunate.

2. Femeile fac greseli. Si barbatii deasemenea. In tot ceea ce fac si ceea ce spun.

3. Un barbat de succes castiga mai multi bani decat femeia lui poate cheltui. O femeie de succes este cea care gaseste un barbat de succes.

4. Barbatii se trezesc la fel cum s-au culcat. Femeile cumva dimineata sunt mai frumoase ca niciodata.

5. Cand o femeie e depresiva, fie mananca mult, fie face cumparaturi. Barbatii se transforma de parca ar merge la razboi asa sunt de incruntati.

6. Un barbat ar plati zece lei pentru un lucru care costa de fapt cinci lei, dar chiar are nevoie de el. O femeie ar plati cinci lei pentru un lucru care costa de fapt zece lei, dar de care nu are nevoie.

7. Un barbat vrea sa fie prima iubire a unei femei. Femeia are un instinct mai rafinat: vrea sa fie ultima iubire a unui barbat.

8. Pentru femei dragostea este o ocupatie. Pentru barbati aceasta este o preocupare.

9. Daca o femeie vrea sa fie fericita cu un barbat, trebuie sa-l inteleaga mult si sa-l iubeasca putin. Daca un barbat vrea sa fie fericit cu o femeie, trebuie sa o iubeasca mult si sa incerce sa o inteleaga.

10. Cand o femeie se casatoreste, se asteapta ca barbatul sa se schimbe, dar el nu o va face. Cand barbatul se insoara, vrea ca femeia lui sa se schimbe si aceasta o va face.

11. Barbatii se casatoresc pentru ca sunt obositi de umblat, iar femeile pentru ca sunt curioase.

12. O femeie isi face griji pentru viitor pana se casatoreste. Un barbat nu-si face nicio grija despre viitor pana cand nu se casatoreste.

13. O femeie isi va aminti intotdeauna de barbatul care a vrut sa se casatoareasca cu ea. Un barbat isi va aminti de femeia care a stat alaturi de el fara sa vrea casatorie.

14. Un barbat nu intelege o femeie in doua situtaii: inainte sa se casatoreasca si cand e deja casatorita.

15. Este nevoie de doar doua lucruri pentru a face o sotie fericita: sa o lasi sa creada ca este totul asa cum spune ea si sa o lasi sa faca doar ce vrea.

16. Barbatii insurati traiesc mai mult decat celibatarii, dar tot barbatii insurati sunt mai pregatiti sa moara decat orice alti barbati.

17. Unii barbati sunt dovada vie ca femeile pot intelege si poate spune o gluma.

18. Barbatii sunt ca masinile – toti sunt buni in primul an.

19. O femeie are ultimul cuvant de spus in fiecare discutie. Orice spune barbatul dupa aceea este considerat inceputul unei noi certe.

20. Daca femeia ar sti ce gandeste barbatul, l-ar plesni continuu.

21. Barbatii sunt ca animalele; in acelasi timp sunt si foarte buni ca animale de companie.

22. Iti poti imagina lumea fara barbati? Ar fi fara crime si cu multe femei fericite.

23. Femeile au doua arme: machiajul si lacrimile.

Find yourself

http://www.youtube.com/watch?v=do3EYyVMNf8
Fara alte comentarii..Just ..I love MATER!! :D

22 iulie 2009 Eclipsa totala de Soare

Miercuri, 22 iulie 2009 va avea loc cel mai important fenomen astronomic al anului 2009: o eclipsa totala de Soare. Din nefericire nici aceasta eclipsa nu se va putea observa de pe teritoriul Romaniei. Eclipsa de Soare din 22 iulie este foarte importanta pentru ca va fi cea mai lunga eclipsa de Soare din secolul XXI. Durata totalitatii in punctul maxim al eclipsei va fi de 6 minute si 39 de secunde. Pata de umbra a Lunii va atinge Pamantul in Marea Arabiei iar apoi va strabate Asia de sud-est trecand prin tari ca India si China.

Nu stiu daca asta il face mai special pe fratele meu, dar el este nascut pe 22 iulie. Frate, pentru mine esti oricum special! La multi ani! Sa nu uiti niciodata ca te iubesc!

Daca vreti transmisii live, despre aceasta eclipsa va dau adresa :
http://www.astro-info.ro/eclipse/SE2009Jul22T.html#webcast
Vizionare placuta!

Sf. Ilie

Poveste
Sf Ilie este foarte suparat pe lume din cauza nelegiuirilor la care se deda sivrea s-o piarda, de aceea promite ca o va face, de fiecare data, de ziua lui. Dar, fiind foarte batran, mosu' mai adoarme si csnd se trezeste il intreaba pe Dumnezeu, care sigur ca nu e de acord cu ceea ce vrea sa faca Ilie: Doamne, a fost ziua mea? Iar Dumnezeu ii răspunde: Nu, Ilie mai odihneste-te! Si tot asa pana iar: Doamne, a fost ziua mea? Iar Dumnezeu iar raspunde: A trecuuuuut, Ilie!...
De aceea, in ziua de Sf Ilie, raaaaaaaaaar se intampla sa ploua vreodata. Uneori insa ploua, tuna, fulgera, trasneste, ce mai! tot tacamul, inainte de 20 iulie, dar cel mai adesea, dupa Sf Ilie, dupa 20 iulie, cand Sf este foarte furios pentru ca nu s-a putut tine de cuvant de ziua lui... Asa ca sa ne asteptam... Sa-si termine Sf ultimul somn si sa-l vezi cum rabufneste!...

La multi ani Iliilor!

Necuvintele - Cine sunt eu?

Nichita Stanescu a publicat in 1969 volumul de poezii Necuvintele, printre care si Cine sunt eu? Care e locul meu in univers?Recunosc, nu mi-a picat in maini/sub ochi aceasta poezie, pana acum. Cativa dintre voi stiu ca nu cu mult timp in urma am trecut printr-o depresie urata, in care - printre altele - cautam raspuns la intrebarea "Cine sunt eu?".
De curand, cu satisfactie, am decoperit ca si marele Nichita si-a pus aceasta intrebare:

CINE SUNT EU?
CARE-I LOCUL MEU IN COSMOS?

Fara mine nu se poate, dovada ca sunt.
Fara mine nu s-a putut;
dovada e ca m-am tras din mine insumi
adica din acel mine care-s fost.

Eu sunt cel care nu se poate fara de el.
Eu sunt celcare nu s-a putut fara de el.
Eu sunt cel care a dat marturie
pentru existenta lui Dumnezeu.

Eu sunt cel care am dat marturie
de nonexistenta lui Dumnezeu, pentru ca
eu l-am facut pe Dumnezeu vizibil.

Eu sunt facut de Dumnezeu, pentru ca
eu l-am facut pe Dumnezeu.

Eu nu sunt nici bun nici rau
ci sunt pur si simplu.

Eu sunt cuvantul "sunt".
Eu sunt urechea care aude cuvantul "sunt"
Eu sunt spiritul care intelege cuvantul "sunt"

Eu sunt trupul absurd al lui "sunt"
si literele lui.
Eu sunt locul in care exista "sunt"
si patul lui, in care doarme.

Raspunsul meu este asta:

dupa cativa ani, dar nu foarte multi

Deodata, desi pe jumatate adormita, ea simti mangaierile lui. La inceput
timide, ca si cum i-ar fi fost rusine. Apoi, mangaierile devenira mai indraznete.
Mai mult, si mai mult, pe tot corpul ei, mainile lui se plimbau cu nesat asa
cum se intimpla... nu-si aducea aminte exact, cam cu 4-5 ani in urma.
Senzatii pe care le credea uitate se intorceau.
Memoria sentimentelor era vie, si o ajuta sa raspunda la fel. Mangaierile se ingramadeau, se repetau, el o invaluia,o intorcea. Acum era ca un virtej de
senzatii de nedescris.
Deodata... nimic. Absolut nimic.
- Ce s-a intimplat? intreaba ea, surprinsa. Te rog, nu te opri, mai vreau!
- Shhhh... incerca el sa o linisteasca, gata, am terminat!
- Cum adica ai terminat???
- Gata, am gasit telecomanda, dormi linistita!...

Garcia Marguez ne-a trimis ultima scrisoare din veacul lui de singuratate

Un geniu isi ia ramas bun
Gabriel García Márquez s-a retras din viata publica din motive de sanatate: cancer limfatic. Acum, se pare ca boala s-a agravat din ce in ce mai mult. A trimis o scrisoare de ramas bun prietenilor, cititorilor si admiratorilor lui, si datorita Internetului acum este difuzata.

Va recomand s-o cititi, intrucat acest scurt text scris de catre unul dintre cei mai stralucitori latinoamericani din ultimii ani este mai mult decat miscator.

"Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.

As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.

As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii... Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.

Motive pentru care ii suntem datori mamei:

1. Mama m-a invatat SA APRECIEZ O TREABA BINE FACUTA
"Daca vreti sa va omorati intre voi, mergeti afara. De-abia am terminat de facut curat"

2. Mama m-a invatat ce e RELIGIA
"Roaga-te sa iasa pata aia din covor"

3. Mama m-a invatat ce e LOGICA
"Pentru ca asa am zis eu,de-aia"

4. Mama m-a invatat MAI MULTA LOGICA
"Daca cazi de pe scara si iti rupi gatul, nu te mai iau cu mine in oras''


5. Mama m-a invatat ce e IRONIA
"Plangi in continuare, si o sa-ti dau eu motive pt care sa plangi"

6. Mama m-a invatat ce e CONTORSIONISMUL
"Uita-te la murdaria de pe ceafa ta "

7. Mama m-a invatat ce e VREMEA
"Camera ta arata de parca a trecut o tornada prin ea"

8. Mama m-a invatat ce e IPOCRIZIA
"Daca ti-am zis o data, ti-am zis de un milion de ori: Nu exagera!"

9. Mama m-a invatat despre CICLICITATEA VIETII
"Eu te-am facut,eu te omor!"

10. Mama m-a invatat despre SCHIMBAREA COMPORTAMENTULUI
"Nu te mai comporta ca taica-tau"

11. Mama m-a invatat ce e INVIDIA
"In lume sunt milioane de copii mai putin norocosi care nu au parintii la fel de minunati cum ai tu"

12. Mama m-a invatat ce e ASTEPTAREA
"Asteapta numai pana ajungem acasa"

13. Mama m-a invatat ce inseamna A PRIMI
"O sa ti-o primesti cand ajungem acasa"

14. Mama m-a invatat ce e UMORUL
"Cand o sa-ti tai degetele de la picioare jucandu-te cu masina de tuns iarba, sa nu alergi plangand la mine"

15. Mama m-a invatat CUM SA DEVIN UN ADULT
"Daca nu mananci legume, nu o sa mai cresti niciodata"

16. Mama m-a invatat ce e GENETICA
"Esti exact ca taica-tau"

17. Mama m-a invatat despre ARBORELE MEU GENEALOGIC
"Inchide usa dupa tine. Ti de pare ca te-ai nascut intr-un cort?"

18. Mama m-a invatat ce e INTELEPCIUNEA
"Cand o sa fi de varsta mea, o sa intelegi"

19. Si preferata mea, mama m-a invatat ce e JUSTITIA

"Intr-o buna zi, o sa ai si tu copii. Si sper ca o sa fie exact ca si tine"

Pasiunea lui Danut

Imi permit sa redau un fragment din corespondenta mea cu Danut Abrudan, atasand dovada pasiunii lui:



Nota lui Danut:"Reprezinta reproducerea in sticla a tablitelor de la Tartaria si trebuie sa spun cu mindrie ca deja primele 3 bucati au plecat in lume :Franta ,Belgia si SUA."
Este magulitor sa ne impartasesti si nou o particica din mandria nationala, pe care ti-ai lasat si tu amprenta!

Despre succesul unui blog:

"Cand vine vorba de blog eu definesc succesul cam asa:
- interactiune. Scriu pentru a comunica, pentru a impartasi, pentru a invata. Degeaba scriu eu mult si bine daca umanii nu reactioneaza, daca nu am comentarii. Si atunci numarul de comentarii este, pentru mine, un criteriu de definire al succesului.
- interesul sustinut. Daca scrii bine, daca omul care intra rezoneaza cu ceea ce scrii, atunci va fi interesat sa te tina sub observatie. Si atunci se aboneaza. Si numarul de abonati la feed este direct proportional cu succesul pe care-l ai. Si iar, si prin asta se defineste, dupa mine, succesul unui blog."
Probabil nu va intereseaza cine a spus asta.Avand in vedere ca "sunteti prea ocupati", dupa vorbele voastre, pentru a posta comentarii sau opinii, blogul nostru nu mai are nici un sens. Va anunt oficial ca nu mai astept participarea voastra.
Nici macar fotografiile pe care le-ati facut la marele eveniment, nu le-ati trimis, in afara de Georgica. Multumesc Georgica.
Ideea cu blogul a venit de la Gabriela PETRE, dar n-am primit de la ea nici macar o vorbulita, BINE ma! sau RAU ma! sau hai altfel ma!.. Nimic. Drept sa spun, ma cam asteptam, dar ma doare ca am avut dreptate.
Nu e vorba de timp aici! Oricum intrati pe net, din nu stiu ce alte motive, oricum va cititi corespondenta electronica, nu e vorba decat de un click, doua vorbe si un alt click. Din eternitatea voastra, nu ati putut sacrifica atat! Cum spuneam, nu e vorba de timp, ci de INDIFERENTA. O spun clar si raspicat cu riscul de a aduna cateva vorbe din alea meseriase, de care va stiu in stare. Ei si?
Oricum va multumesc pentru ceva: Va multumesc pentru ca mi-ati aratat indifernta voastra. Va multumesc.

Interviu cu Dumnezeu de Octavian Paler

- Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu.
- Daca ai timp... i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea... Ce întrebari ai vrea sa-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?

Dumnezeu mi-a raspuns:


- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca.....iar
apoi tânjesc iar sa fie copii; ca îsi pierd sanatatea pentru a face
bani... iar apoi îsi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea.



-Faptul ca se gândesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc
nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata
si mor ca si cum nu ar fi trait.



Iata dintre lectiile de viata pe care as dori ca oamenii sa le stie…


- Sa învete ca dureaza doar câteva secunde sa deschida rani profunde în inima celor pe care îi iubesc... si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece;



- Sa învete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin;


- Sa învete ca exista oameni care îi iubesc dar pur si simplu înca nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa învete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada în mod diferit; sa învete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei însisi.


- Multumesc pentru timpul acordat....am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai
dori ca oamenii sa stie?



Dumnezeu m-a privit zâmbind si a spus:
- Doar faptul ca sunt aici, întotdeauna...

Balerina sau copaca ?!

Parca nu-mi vine sa intreb balerina sau copac, pentru ca imi pare ca nu se potriveste, in cazul asta imi pare mult mai nimerit substantivul copac la feminin, asa ca va rog sa-mi scuzati agramtismul, dar a fost intentionat, pentru a exprima ceea ce-mi transmite aceasta particica din natura.
Va intreb: Cine pe cine copiaza, omul sau natura?!

litere si ploaie de Virgil Titarenco

uneori trebuie sa citesti
pina iti pleaca ochii din cap
ca niste dezertori epuizati
dintr-un razboi pe care nu il mai castiga nimeni
alteori citesti
ca si cum ai trai in varful unui copac
in fiecare zi uitind tot mai mult
de pamint si furnicile lui oarbe
devorandu-ti radacinile
dar cel mai mult citesti
fara sa stii ca toti acei oameni
care misuna in fata ta
rraspanditi pe pagini si volume
nu exista
iar foile sunt albe
ca un gol in care atingi cu virful degetelor
ploaia

Sinaia - Zamora

Picasa Web Albums - Sinaia - Zamora - Sinaia - Zamora
Va impartasesc cateva secvente din vacanta mea de la Sinaia, iun. 2009

Michael Jackson - She\'s Out of My Life

Michael Jackson - She's Out of My Life
Asculta mai multe audio Muzica

E viata si dincolo..

A murit un Mega Star! A murit un om, care chiar mi-a marcat viata! Majoratul meu s-a bazat in proportie de 90% pe Michael Jackson. Cuvintele sunt de prisos, dar am tinut sa mentionez atasamentul meu, fata de regele pop-ului.

Nu cu tot atat de mare notorietate, s-a mai stins un suflet - Agapie Vergica alias Begi. De asemenea, mi-a marcat viata, prin felul ei de a fi, prin puterea de lupta si prin intelepciunea ei. Begi, te iubesc si te voi iubi!

She is out of my life! (Michael Jackson)

She's Out Of My Life
She's Out Of My Life
And I Don't Know Whether To Laugh Or Cry
I Don't Know Whether To Live Or Die
And It Cuts Like A Knife
She's Out Of My Life

It's Out Of My Hands
It's Out Of My Hands
To Think For Two Years She Was Here
And I Took Her For Granted I Was So Cavalier
Now The Way That It Stands
She's Out Of My Hands

So I've Learned That Love's Not Possession
And I've Learned That Love Won't Wait
Now I've Learned That Love Needs Expression
But I Learned Too Late

She's Out Of My Life
She's Out Of My Life
Damned Indecision And Cursed Pride
Kept My Love For Her Locked Deep Inside
And It Cuts Like A Knife
She's Out Of My Life

Fotografii de la licenta (1999) si nu numai

Prieteni?

De cati oameni avem nevoie in viata noastra?

Chiar daca avem o familie numeroasa sau nu, simtim adesea nevoia sa ne inconjuram si de prieteni, de cunostinte, de relatii. Cand suntem mici, nevoia de a avea un prieten, cel mai bun, e aproape imperioasa. Cum sa iti imaginezi o copilarie fara prieteni? Prieteni cu care sa te joci, cu care sa faci tot felul de pozne, cu care sa iti imaginezi o lume doar a voastra? Prieteni pe care sa te superi si cu care sa te impaci, ca deh, de-aia exista prieteni?

Prieteni iti faci si pe parcursul vietii. Prieteni de suflet, prieteni de mers la film, prieteni de mers la dans, prieteni cu care mergi in vacante, prieteni cu care poti vorbi orice, sau de la care poti cere sfaturi, prieteni care te inteleg si te accepta asa cum esti. Zicea cineva ca viata e ca un compartiment de tren: unii calatori/prieteni vin, stau un timp, apoi coboara la o statie; dupa care se suie altii. Si tot asa. Vin si pleaca, se perinda in viata noastra diversi oameni. Pe unii ii pastram pentru toata viata. Ii tinem aproape de suflet, ne bazam pe ei oricand, la orice ora. Pe altii stim ca ii putem accesa doar pentru anumite activitati, ca au doar un anumit nivel de intelegere pentru noi.

Cam tot asa se intampla si cu oamenii care nu depasesc statutul de cunostinte. Doar ca intr-o alta masura. In aceia nu ajungem sa investim prea multe sentimente. Cu ei intretinem doar niste schimburi necesare, pe care incercam sa le pastram in echilibru. Ei ne dau ceva, noi le raspundem intr-un mod similar. Exista o toleranta intre ei si noi, cu care ambele parti sunt de acord. Si ei si noi stim ca nu ne vom apropia niciodata prea mult. Si e ok asa. Niciunul nu are asteptari eronate de la celalat. Iar in momentul in care interesul nostru a scazut sau a disparut, cautam alte persoane care sa le ia locul.

Cu cat inaintam in varsta, constatam ca numarul prietenilor adevarati incepe sa scada. La inceput, lucrul acesta creeaza o zona de disconfort, de nesiguranta, de anxietate chiar. Cu timpul, fiecare realizeaza ca doar acei 2-3 prieteni adevarati sunt mai mult decat suficienti. Cand ai o familie, esti multumit si fericit cu ce ai infaptuit, casa si profesia iti solicita suficient timp si energie, constati ca nu mai ai suficient timp dar, nici nu mai simti sa investesti mai mult in ceilalti. Faptul ca te intalnesti cu un prieten sau doi, odata la doua saptamani, ti se pare mai mult decat suficient. Ca iesiti impreuna la un spectacol, la un restaurant, va adunati impreuna cu familiile, iti satisface necesarul de socializare.

Prima intrebare care iti vine in minte e: “Oare m-am salbaticit?”. Si, daca stai sa meditezi indelung, iti dai seama ca nu e vorba de asta. Pur si simplu, viata ta este multumitoare asa. Ce ai avut de oferit, ai oferit pe parcurs. Iar energia pe care o ai la dispozitie acum, incerci sa o distribui intre casa, familie, persoana ta, job si…cand simti sa faci asta, prieteni.

Oricum realizezi ca, din intelepciune, sau pur si simplu maturitate, ai ajuns in acel moment in care familia si prietenii adevarati, poate chiar numai unul, iti sunt suficienti. Ei iti umplu sufletul cu ce ai nevoie, ei te bucura, ei te intristeaza uneori, dar iti sunt mereu acolo, aproape de suflet, te poti baza pe ei si ii simti alaturi.

Promit ca e ultimul....de azi

Voi aţi întrebat, iar eu... Am făcut şi eu ce am putut

1. Pantacruel: Care este culoarea ta preferată de Blackberry? :)

- Culoarea mea preferată de Blackberry este cea care îmi umbreşte cerul palmei când scot cărbune dintr-o mină imaginară, adică nonculoarea negru.

2. Djerzinski: Dacă nu te întreb nimic şi pun semnul întrebării la sfârşit se cheamă că te-am întrebat ceva sau dimpotrivă?

- Da. Se cheamă. Când nu mă întrebi nimic e ca şi cum m-ai omorî în direct pe google, pentru că eu nemaiputând să-ţi răspund n-aş mai exista.

3. Motanes: Ce sunt femeile, după experienţa şi părerea ta?

- Femeile au fost o întâmplare majoră în viaţa mea, începând cu frumoasa vârstă de 18 ani când am păcălit o minoră. Până atunci fuseseră doar nişte fantezii cu diverşi ochi. Femeile sunt dincolo de o definiţie iar ăla care le-o ştampilează pe coapsa stângă a creierului sau direct în inima de dincolo de sutien poate că face asta pentru că nu le înţelege. Nici eu nu le înţeleg, dar încerc să mă înţeleg cu ele.

4. Doamna D: Cum vedea verbiaj lumea pe la 6-7 ani?

- Plină de mister era pentru mine. Cu oglinda pusă pe limba pantofului, iscodeam sub rochiţele fetelor lucruri neîntâmplate încă. La 6-7 ani cuceream universul din cartier cu o mitralieră Kalaşnikov, de jucărie, călare pe o basculantă. Ce ştiam eu despre lume? M-aş hazarda să îmi amintesc ceva ce nu-mi amintesc.

5. Doamna D: Care a fost prima carte citită din scoarţă în scoarţă de verbiaj cel mic şi cam ce impresii i-a lăsat?

- Îmi amintesc de o serie de poveşti ruseşti, „Noi şi puii animalelor”, cu Ciubarîi, căluţul, o vulpe, o pisică, un câine, o carte care m-a făcut să iubesc tare mult animalele. Aş recomanda-o oricărui părinte de copil. La povestea lui Ciubarîi am şi plâns, mi se pare că l-au împuşcat, se chinuise să urce în miez de iarnă un deal îngheţat, trăgând o căruţă după el, ca să salveze nişte oameni, căzuse şi pare-mi-se, se îmbolnăvise.

6. Doamna D: Când a devenit verbiaj conştient de povara podoabelor dumisale?

- Asta e o exagerare. Nu ştiu despre ce vorbeşti. Bineînţeles, îmi recunosc câteodată spiritul ludic în oglindă când mă bărbieresc dimineaţa, dar nici chiar aşa. Îmi place să mă joc, atâta tot. Într-o zi, mama a intrat peste mine în cameră, aveam 7-8 ani şi m-a găsit nefăcând nimic, stăteam singur, ghemuit pe covor. Şi m-a întrebat: „Ce faci, Dănuţ?” Iar eu i-am răspuns: „Nimic, mă jucam şi eu în mintea mea”. Nu aveam prea multe jucării, aşa că mi le inventam în cap şi le foloseam închizând ochii. Cred că de acolo mi s-a tras.

7. Doamna D: Şi-a dorit vreodată verbiaj să devină aviator?

- Aviator nu şi-a dorit să fie, ci un fel de om care să aibă legătură cu binele.

8. Doamna D: Dar scriitor de renume precum Truman Capote?

- Îmi amintesc că şi pe Capote l-ai întrebat cândva dacă şi-a dorit să fie un scriitor de renume, ca verbiaj, şi el ţi-a răspuns că şi pe verbiaj l-ai întrebat dacă şi-a dorit să ajungă un scriitor de renume, precum Capote. Nu, nu mi-am dorit. Dar au existat momente în care, citind poezii sau romane mi-am spus că aş fi vrut să le fi scris eu: mă refer la „Conjuraţia imbecililor”, de John Kennedy Toole (cu care l-am stresat destul pe Panta), „Quo Vadis“ ,„Anna Karenina“, „Nuntă în cer“, a lui Eliade sau chiar „La Medeleni“. Sau Sorescu sau Nichita sau Dinescu. Şi am fost mereu invidios pe oamenii care au citit mult, pe Eliade, care zicea „În bibliotecă nu mai eram eu. Era cineva care citea” sau pe Giovanni Papini.

9. Robin: Te iubeşti, te urăşti sau îţi eşti indiferent? Mai pe scurt, ce relaţie ai cu persoana ta? :)

- M-am iubit mult la viaţa mea, până mi-am găsit şi eu o fată. În prezent mă simt bine în propria piele. La 29 de ani cred că sunt mai matur ca oricând, îmi cunosc limitele, prefăcătoriile, ifosele, toanele, numărul de la pantof, combinaţia de trei X şi un L de la prezervative, ştiu să fac o fată să-mi strige numele (pe asistenta care cercetează coada de la dentist, atunci când trebuie să intru la programare) şi multe altele care au legătură cu un „mine” pe care îl tolerez până la un punct la care chiar ne şi distrăm împreună. Îmi sunt indiferent doar când trebuie să fac ceva ce nu-mi place, adică să dau cu aspiratorul. Atunci mă dedublez, jumate mă duc să beau un nescafe frape lângă o piscină şi jumate îl pun pe ăla cu care nu mă identific să insiste cu periuţa la petele de prin colţuri.

10. Ioana: Colecţionezi (ai colecţionat) ceva?

- Acum mulţi ani am strâns abţibilde din seria „Garbage Pail Kids”, cu monştri foarte simpatici (imagini sadic-haioase ataşate la gume. Făceam schimb cu alţi copii).

11. Ioana: Eşti diurn sau nocturn?

- Nocturn. Aş putea să stau nopţi întregi nedormit pe pernă fără să am nevoie să închid vreun ochi. Sunt mai cam(pian) la nesomn decât toată echipa de nocturne ale lui Chopin.

12. Ioana: Îţi place nasul tău?

- N-am nici o problemă cu el, deşi am o deviaţie de sept de toată frumuseţea. Sunt un Cyrano rămas la stadiul de bebeluş, deci am ceva nas.

13. Ioana: Când erai mic aveai prieten(i) imaginar(i)?

- Cred că aveam, dar nu mi-i amintesc pe nume. Era unul care m-a sfătuit odată să bag un arc în priză, să dau foc la covor şi la propriii pantaloni apoi să o iau la nesănătoasa prin casă, ca să sting incendiul prin puterea fugii. Cu aşa prieteni, mai bine aveam duşmani imaginari.

14. Ioana: Vorbeşti singur?

- Nu. Dar sforăi singur, neajutat de nimeni. Dacă ar exista un translator pentru sforăit probabil ar putea înregistra lucruri interesante, noi formule matematice sau limbi străvechi, camuflate nazal. Sunt momente în care mă ciondănesc cu o gură de aer, strig la ea şi n-o las să-mi intre în plămâni. Îmi prevăd un sfârşit stins într-un horcăit dulce.

15. Petisa: Roşu, alb sau negru?

- Lenjerie albă, curată, îmbătătoare, dero-surfizată, să o atingi cu buricele pe care le ai la îndemână, ale degetelor, ale burţii, să îţi afunzi capul în ea, s-o dezmierzi cu nasul, s-o mângâi cu obrazul. La lenjerie de pat mă refeream.

16. Anadana: Tu, verbiaj, ce întrebare ţi-ai pune într-un interviu cu tine?

- „verbiaj, care este cel mai neimportant lucru din viaţa ta“?

17. Florentina: Aş vrea să ştiu, deci, care e întrebarea la care nu ţi-ai dori niciodată să răspunzi. Întrebarea pe care ai vrea să o omitem, să o uităm, să nu o verbalizăm.

- Nu exagerez, la întrebarea asta m-am gândit vreo juma de oră. E cea mai grea din tot interviul, cea mai nenorocită, cea mai anevoioasă, lugubră, amuzantă şi serioasă, nebunească nici nu-mi mai vin în minte alte adjective. Şi uite ce întrebare am găsit: „Dane, tu de ce vrei să intri în Rai?”

18. Shalimar: Ce vrei să te faci când vei fi mare?

- 1. Subaltern. 2. Scriitor pe cruci, pensionar. (adică să am cumul de funcţii).

Daca mi-a placut mie , obligatoriu si voua!

Din pahar, tu bei întotdeauna doar apa cea mai adâncă
ţi-ai pus în cap să miroşi doar florile urâte
câteodată
de la cafeaua de dimineaţă îţi sare somnul până-n tavan şi sparge un bec

tu iubeşti mereu doar de la stânga la dreapta
îmi fumezi noaptea toate degetele de la o mână
tu eşti convinsă că femininul de la piper e Pipera

îţi ia doar trei ore să calci toate şireturile, şosetele, chiloţii, prosoapele, tricourile, pijamalele din casă
la teatru îţi sufli nasul doar când sunt aplauze, ca să rămâi sub radarul monştrilor sacri

te-ai plictisit la dan puric
şi ai râs la mimi brănescu

crezi că în CSI Miami toţi sunt cam afectaţi
îi iubeşti pe Dr. House, pe Data şi pe Al Pacino
m-ai înşela cu ultimul
şi m-ai părăsi pentru primul
de Data ce să mai vorbim, e o fascinantă maşină virgină
tocmai bună să boldly go where no one has gone before
orişicât, cu el nu mă pot pune
dar Al chiar pare de bătut.

Poezie

plagă a primăverii
erotice

de Virgil Titarenco (Profetul)

pe alei
irump îndrăgostiţi
o plagă a primăverii
îmbolnăveşte străzile iluziile
oraşul disperat îşi caută norii cu ploaie
să spele mirosul de dragoste
şi cuvintele nestăpînite
geme pămîntul
crăpîndu-şi asfaltul obrazului
răscolindu-şi larvele morţii
soarele muşcă din pomi
demon al sîngelui
înflorindu-i în abisuri albe
batjocorind dimineţile
cad fluturi din pleoape scobite de dor
lepra aceasta a lumii răsuceşte minţile
rupe mătasea gîndurilor
ca un paianjen înnebunit
de zvîcnetul
ritmic obsesiv
al vieţii

Lupta interioara (cu sine)

Intr-o seara, un batran indian ii explica nepotului sau ce lupta teribila se da in interiorul fiecarei persoane.
Si ii spunea asa:
Exista in fiecare dintre noi doi lupi.
Lupul Raului.

El este furia, gelozia, invidia, tristetea, regretele, aroganta, vinovatia, inferioritatea, minciuna, orgoliul, superioritatea si egocentrismul..

Lupul Binelui.

El este bucuria, pacea, iubirea, speranta, linistea, modestia, bunatatea, bunavointa, generozitatea, adevarul si compasiunea...

Dupa o clipa de gandire nepotelul il intreaba:
''Bunicule si care lup castiga?''
Batranul ii raspunde simplu:

'Cel pe care il hranesti'

Scrisoare adresata de Alexandru Vlahuta fiicei sale, Margareta

Sa traiesti Mimilica draga, si sa fii buna, sa fii buna pentru ca sa poti fi fericita. Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, noroc chiar, dar fericire nu.

Nu, pentru ca, mai intai cei rai nu pot fi iubiti, si-al doilea, … al doilea … de! norocul si celelalte “pere malaiete”, care se aseamana cu el, vin de-afara, de la oameni, de la imprejurari, asupra carora n-ai nici o stapanire si nici o putere, pe cand fericirea…

…adevarata fericire in tine rasare si-n tine infloreste si leaga rod, cand ti-ai pregatit sufletul pentru ea.

Si pregatirea este o opera de arta de fiecare clipa, - cand pierzi rabdarea, imprastii tot ce-ai insirat si iar trebuie sa o iei de la inceput. De aceea si vezi asa de putini oameni fericiti…Atati cati merita…

A, daca nu ne-am iubi pe noi asa fara de masura, daca n-am face atata caz de persoana noastra si daca ne-am dojeni de cate ori am mintit sau ne-am surprins asupra unei rautati ori asupra unei fapte urate, daca, in sfarsit ne-am examina mai des si mai cu nepartinire (lesne-i de zis!), am ajunge sa razuim din noi partea aceea de prostie fudula, de rautate si de necinste murdara, din care se ingrasa dobitocul ce se lafaieste in nobila noastra faptura.

Se stie ca durerea e un minunat sfatuitor. Cine-i mai deschis la minte trage invatatura si din durerile altora.

Eu am mare incredere in vointa ta. Ramane sa stii doar ce sa vrei. Si vad c-ai inceput sa stii asta. Doamne, ce bine-mi pare c-ai inceput sa te observi, sa-ti faci singura mustrari si sa-ti cauti singura drumul cel adevarat!

Asa, Mimilica draga, cearta-te de cate ori te simti egoista, de cate ori te musca de inima sarpele rautatii, al invidiei sau al minciunii.

Fii aspra cu tine, dreapta cu prietenii si suflet larg cu cei rai. Fa-te mica, fa-te neinsemnata de cate ori desertaciunea te indeamna sa strigi: “Uitati-va la mine!”

Dar mai ales as vrea sa scriu de-a dreptul in sufletul tau aceasta: Sa nu faci nici o fapta, a carei amintire te-ar putea face vreodta sa rosesti.

Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici multumire mai deplina, ca o constiinta curata.
Pastreaza scrisoarea asta. Cand vei fi de 50 de ani ai s-o intelegi mai bine. Sa dea Dumnezeu s-o citesti si atunci cu sufletul senin de azi.
Te imbratiseaza cu drag,
Alexandru Vlahuta Cand ai implinit saptesprezece ani

Rusalii

Sfintii zilei

Pogorarea Sfantului Duh

Hobby-uri

Mi-ar placea sa nu fiu singura care mi-am postat hobby-ul aici pe blog. Mi-ar placea sa ne impartasiti si noua, talentele voastre ascunse. Deja pe Gabi, l-am "citit", el are ca hobby literatura. Poate o sa ne impartaseasca aici (in aceasta sectiune) una , doua sa mai multe creatii de ale sale. Dar acelasi lucru il astept si de la voi. Sunt sigura ca aveti cel putin un hobby. Un exemplu ar fi "arta de a-mi creste copilul cat mai bine"sau "arta de a cucerii cat mai multe femei" sau "fotografia", sau colectii de cutii de chibrituri. Ah, uite ca mi-am adus aminte: Costas, mai urmaresti formula 1? - iata un subiect.. etc. Veniti si voi cu sugestii, suntem deschisi oricaror idei de dezbateri, sau pur si simplu sa va descoperim o alta fata, neafisata pana acum. Mali! mi-ai scris la inceput si acum?! ne-ai uitat? te plictisim? Nu suntem destul de interesanti? Astept adresa de e-mail a lui Filo. Ea stie de blogul asta? De ce nu se inscrie?

GENTLEMAN

Gentleman, un termen pe care nu-l intalnesti foarte des in zilele noastre.
Astazi am fost la ex-locul meu de munca, pentru a-mi ridica cartea de munca.Nu va povestesc ce emotii am trait acolo, desi a fost placut sa constat, ca mi se duce dorul. Asta reprezinta ceva pentru spiritul meu, dar nu tine de foame.. Oricum nu despre asta vroiam sa va vorbesc. In drum spre ex-locul de munca in autobuz, asist la o discutie, despre tineretul de azi care e necuviincios si nu da locul batranilor..etc. La intoarcerea spre casa, eram in 331, cu gandurile mele, desi ma uitam pe geam, nu vedeam nimic, desi era ceva lume in masina, nu-i vedeam nu-i auzeam. Aveam doar un zumzait pe fundal.. Si cum ma gandeam eu la ale mele, simt o usoara bataie pe mana..Ma uit..un domn, cam la vreo 50 de ani, bine imbracat si ingrijit, ma pofteste sa stau pe unul din locurile eliberate de curand.Usor mirata, il privesc in ochi si il refuz politicos, zambind. Apoi m-am uitat in jur. M-a amuzat, pentru ca din multitudinea de femei, din jurul nostru, m-a ales pe mine sa-mi ofere locul, desi nu-l observasem -nici pe domn, nici pe loc. Urmatoaele clipe le peterec analizand situatia data.Tocmai cand imi trecea prin minte faptul ca aproape am uitat notiunea de Gentleman, autobuzul opreste intr-o statie si din nou simt ca am atinge cineva pe mana. Ma uit. Acelasi domn, ma invita sa stau pe un alt loc proaspat eliberat. I-am zambit si de data asta, dar usor intrigata si l-am refuzat politicos. Oare de ce? Oare de ce, tocmai pe mine? Nu eram nici cea mai in varsta din zona, nici cea mai tanara, nici cea mai frumoasa si nu ne cunosteam nici macar din vedere. Sper ca nu i-am lasat impresia cum ca as fi bolnava! Oricum gestul conteaza.. Iata un Gentleman!
Nu pot sa nu ma gandesc acum si la discutia din autobuz, de la dus... bizara coincidenta! Refuz sa cred ca sunt batrana..

Jocul si internetul

*Aceasta postare este propusa de Gabriel Panait, dar atasata de mine in urma consultarii. Este alcatuita dint-un POST si mai multe comentarii. Toate sunt ale lui, eu doar le-am supervizat..:D

La o simplă căutare pe Internet, cuvîntul "jocuri" ne conduce într-o interminabilă galerie on-line: "jocuri tari", "jocuri gratis", "jocuri ok", jocuri pentru băieţi sau pentru fete, unele cu inamici şi maşini, altele cu vestimentaţii sofisticate pentru păpuşi Barbie sau cu prăjituri gata ornate după un set de click-uri. Nu găseşti nicăieri regulamentul unui joc menit să te determine să-ţi provoci prietenii la o competiţie... în parc!
Acum, "împreună" este un termen folosit pentru jocuri "în reţea" şi nu pentru relaţii directe."Aş vrea să aibă o copilărie ca a mea."Cel mai "sălbatic" loc de joacă pentru copiii născuţi şi crescuţi la oraş rămîne parcul, destul de tentant chiar şi cînd este devastat de mîna omului ori de trecerea timpului: scrînciobul scîrţîie îngrozitor, toboganul e ruginit ori fără trepte la urcare. Cînd ieşim în parc, nu dovedim să ne atenţionăm copiii: "Nu acolo, e periculos!", "Nu pune mîna pe pietre, te murdăreşti!", "Nu alerga, transpiri!" . De la o vreme, "educaţia" dă roade: copiii intră apatici în parc, se uită la "învîrtitori" ca la televizor, au cinci ani şi nu ştiu să-şi facă singuri "vînt" în scrînciob, se plictisesc, vor ciocolată şi suc şi, oricum, preferă să meargă acasă, să se joace pe calculator."Aş vrea să aibă o copilărie ca a mea, dar copiii mei nu mai pot merge în vacanţe la bunici! Nu mai pot alerga pe dealuri şi nu mai pot fura din grădinile vecinilor, aşa cum făceam noi!", îmi spunea zilele trecute mama a doi copii de 5 şi, respectiv, 2 ani. Mărturisirea mi s-a părut foarte interesantă, mai ales pentru că venea din partea unei femei de carieră: doamna este judecător. Acum, constată că mulţi dintre copiii de grădiniţă sînt deja înscrişi în clasa I. "Unii fac pregătire ca să fie admişi în clasa I, dau examen! E incredibil ce se întîmplă! Copiii aceştia nu mai au copilărie", a continuat revolta mamei.Mereu actuale, funcţiile joculuiLa şcoală, copiii au în program, în cel mai bun caz, două ore de sport pe săptămînă, dacă nu cumva în realitate acestea sînt înlocuite de "citire" sau "matematică" – obiecte considerate de mulţi dascăli ca fiind infinit mai importante decît "educaţia fizică". "Jocul are numeroase funcţii: de socializare, educativă, recreativă. Copii învaţă prin intermediul jocului, interacţionează, imită, repetă. Jocul le dă posibilitatea să experimenteze, să memoreze, formează reguli, deprinderi. Un rol important îl joacă părinţii, familia. Pînă la şase-şapte ani, jocul este principala modalitate prin care copiii achiziţionează informaţii. În joacă se spală pe mîini, pe dinţi, în joacă se îmbracă sau se dezbracă. Nu pot realiza aceste lucruri singuri şi, mai ales, nu le pot învăţa de la tv.Jocurile de mişcare sînt foarte importante în dezvoltarea motricităţii, în menţinerea sănătăţii fizice şi nu numai. "Jocul nu este doar apanajul copiilor!"Este adevărat că un copil poate fi "aici şi acum", complet devotat unui joc, vreme îndelungată, în timp ce un adult nu se poate concentra mai mult de 20 de minute într-un joc, însă e foarte important ca acesta din urmă să iniţieze jocul. "Chiar dacă jocurile încep în familie, e foarte important pentru copii să aibă parteneri de vîrsta lor. În relaţiile directe, ei văd reacţii, stări emoţionale, învaţă să le stăpînească, să dea altă conotaţie înfrîngerii, schimbă modele între ei"

Poti sa fii la fel de bun ca si cainele tau?

Dacă poţi să îti începi ziua fără cofeină
Dacă poţi să o termini fără sedative pentru a dormi,
Dacă poţi să fii tot timpul bine dispus, ştiind să îţi ignori durerile şi suferinţele,
Dacă poţi să nu te plângi niciodată şi să plictiseşti pe ceilalţi cu problemele tale,
Dacă poţi să înţelegi că cei dragi sunt prea ocupaţi pentru a-ţi acorda din timpul lor liber,
Dacă poţi să accepti să fii învinuit pentru ceva ce nu ai făcut,
Dacă crezi că vei fi ocrotit până la sfârsitul vieţii,
Dacă poţi să accepţi criticile fără să clipeşti,
Dacă poţi să treci cu vederea grosolănia unora fără să ripostezi,
Dacă poţi să te descurci în viaţă fără să minţi sau să dezamăgeşti,
Dacă poţi să te destinzi fără să bei ceva,
Dacă poţi zice cu sinceritate, din adâncul sufletului, că nu ai nimic împotriva celor mai în vîrstă, de alte rase, alte religii sau orientări sexuale,
Dacă poţi să mănânci aceeaşi mâncare zilnic şi să fii mulţumit ,
Dacă poţi iubi necondiţionat fără să ceri ceva în schimb.....
Ei bine, eşti APROAPE la fel de bun(ă) ca şi câinele tău.

Ancuta nu a rezistat sa fie departe de noi...Ma bucur....

Pasarile paradisului
Cine esti tu, cine sunt eu ? Este adevarat ca noi putem atinge cerul… ? Nimic nu este real…au spus pasarile paradisului Dar mi-e frica…nu-ti dai seama ca mi-e frica ? Spune-mi unde ma porti ? Vei afla in curand…au spus pasarile paradisului Zburam acasa, zburam spre casa Spre locurile ce le-ai stiut candva ! Catre linistea ce exista candva…pentru o fetita mica ca tine Zburam spre casa Dintr-o lume impietrita… Iti vei simti inima usoara si libera Asa cum altadata…a fost menirea ei sa fie ! Cum pot eu merge inainte cand ochii mi se umezesc ? Nu plange, usuca-ti ochii… au spus pasarile paradisului Imi dau seama ca timpul imi trece prin fata Spune-mi, cat timp trebuie sa mai zburam ? Luna va apune, soarele va rasari… au spus pasarile paradisului Zburam acasa, zburam spre casa Spre locurile ce le-ai stiut candva ! Catre linistea ce exista candva…pentru o fetita mica ca tine Zburam spre casa Dintr-o lume impietrita… Iti vei simti inima usoara si libera Asa cum altadata…a fost menirea ei sa fie ! Se aude sunetul, se vede lumina Acum stiu ca drumul nostru a fost cel bun Soarele diminetii te poate face mai intelept !!! … au spus pasarile...

"Impartite cu altii, supararile se injumatatesc, in timp ce bucuriile se dubleaza."

Doi barbati, ambii grav bolnavi, ocupau aceeasi incapere dintr-un spital.

Unuia dintre ei i se ingaduise sa se ridice din pat timp de o ora in fiecare dupa-amiaza, pentru a permite eliminarea lichidului din plamani.Patul sau era alaturi de unica fereastra din camera.Celalalt trebuia sa stea tot timpul intins in pat.Cei doi au stat de vorba ore-n sir.

Au vorbit despre sotiile si familiile lor, despre casele lor, despre munca lor, au depanat amintiri din armata, sau din vacantele petrecute.
In fiecare dupa-amiaza, cand cel de langa fereastra se ridica, isi petrecea timpul descriindu-i celuilalt ceea ce vedea ca se intampla dincolo de geamul ferestrei.
Celalalt incepu astfel sa traiasca pentru acea scurta ora zilnica in care lumea sa era inviata de culoarea si ceea ce se intampla in lumea de afara. Fereastra dadea intr-un parc cu un lac. Rate si lebede se jucau in apa, in timp ce copiii se jucau cu barcutele. Tineri indragostiti mergeau mana in mana printre flori de toate culorile, in timp ce in departare se ghicea prezenta orasului.Pe masura ce omul de langa fereastra descria cu de-a amanuntul toate acestea, cel din pat inchidea ochii, imaginandu-si aceasta scena pitoreasca.
Intr-o dupa-amiaza calda, omul de langa fereastra descrise o parada trecand.
Desi celalalt nu putea auzi orchestra, putea insa, cu ochii mintii, sa vada ceea ce celalalt descria cu atat de multe detalii sugestive.

Si asa trecura zile, saptamani si luni.
Intr-o dimineata, venind asistenta de serviciu pentru a le aduce apa pentru a se spala, aceasta gasi trupul lipsit de viata al omului de langa fereastra, care se savarsise in pace, in timpul somnului..Femeia se intrista, si chema personalul pentru a lua corpul neinsufletit.

La vremea cand considera potrivit, celelalt ceru ca, daca se poate, sa fie mutat langa fereastra. Asistenta fu bucuroasa sa-i indeplineasca dorinta, si dupa ce se asigura ca totul este cum se cuvine, il lasa singur.
Incet, greu si dureros, reusi sa se ridice in capul oaselor, pentru a vedea, pentru prima data cu ochii sai, lumea de afara.Incordandu-se, se intoarse apoi spre fereastra de langa pat. Si in fata ochilor vazu un zid gol.
Omul o intreba pe asistenta cum putuse vedea fostul sau coleg de camera, care-i descrisese atat de multe minunatii vazute pe fereastra. Asistenta raspunse ca omul fusese orb, si nu putuse vedea nici macar zidul gol..Si, adauga ea, 'Poate ca a vrut doar sa va incurajeze pe dumneavoastra.'

Epilog:
Este o imensa bucurie in a-i face fericiti pe ceilalti, in ciuda greutatilor propriei existente.
Impartite cu altii, supararile se injumatatesc, in timp ce bucuriile se dubleaza.

Fabula - Ambitia unei broscute

A fost odată un grup de broscuţe care voiau să se ia la întrecere. Ţelul lor era să ajungă în vârful unui turn foarte înalt. Se adunaseră deja mulţi spectatori, pentru a urmări cursa şi pentru a le încuraja pe broscuţe. Cursa urma să înceapă… Totuşi, dintre spectatori nu credea nici unul că vreuna din broscuţe va reuşi să ajungă în vârful turnului. Tot ce se auzea era exclamaţii de genul:

- Oh, ce obositor! Nu vor reuşi niciodată să ajungă sus!

sau:

- Nici nu au cum să reuşească, turnul este mult prea înalt!

Broscuţele începuseră să abandoneze… Cu excepţia uneia singure, care se căţăra vioaie mai departe. Spectatorii continuau să strige:

- E mult prea obositor! Nu va putea nimeni să ajungă sus!

Tot mai multe broscuţe se resemnau şi abandonau… Doar una singură se căţăra consecvent mai departe… Nu voia cu nici un chip să abandoneze. În final, renunţaseră toate, cu excepţia acelei broscuţe care, cu o imensă ambiţie şi rezistenţă, a reuşit să ajungă singură în vârful turnului! După aceea, toate celelalte broscuţe şi toţi spectatorii au vrut să afle cum a reuşit broscuţa să ajungă totuşi în vârf, după ce toate celelalte se văzuseră nevoite să abandoneze cursa. După ce broscuţa a coborât, unul dintre spectatori se duse la ea s-o întrebe cum de a reuşit să facă un efort atât de mare şi să ajungă în vârful turnului. Aşa se află că broscuţa învingătoare era surdă."

Acum, va las pe voi sa extrageti invatamintele.. Eu una, o sa raman surda la urletul tacerii voastre..

Avalansa provocata de rostogolirea unui bulgare (din categoria : Discutii cu Nobody)

Ploua, ploua, ploua, ploua,
Vreme de betie
Si s-asculti, s-ascluti pustiul,
Ce melancolie!
Ploua,ploua..
Bacovia – foarte potrivit la momentul asta. Poate in alte circumstante, mi s-ar fi parut romantica, vremea asta.Ati zice voi, ca-i vreme de facut copii, dar la starea pe care o am.. NU! Astazi Doamne-Doamne rezoneaza cu sufletul meu. Pe cand imi beam cafeau, in zorii zilei, imi planuiam activitatea.. intai fac aia, apoi cealalta, o dreg si pe aia..etc. Suna bine..Cu entuziasm, mi-am suflecat bretelutele si m-am apucat de treaba.. First, trebuia sa-mi formatez calculatorul, lucru care oricum dura cateva ore..Ei bine, acum o sa dureze zile, pentru ca mi s-a stricat DVD-writer-ul, si cine stie cand o sa-mi pot permite sa cumpar unul. Imi spun in sine “Nu dispera, Ancuta, Nu dispera..Lasa ca se rezolva..” Incerc cu incapatanare sa ma relaxez, dar ghinionul meu!.. pisica tocmai atunci s-a hotarat sa faca niste ghidusii, pe care nu i le-am suportat, desi in alte conditii m-ar fi amuzat.Acest lucru a dus la o discutie nu tocmai prieteneasca si plina de “amabilitati” cu Patratel (sotul meu).. Continui sa-mi vorbesc in soapta “ Nu dispera, Ancuta.. Lasa ca trece..” Ma hotarasc sa verific pe ce loc mai suntem in Google cu blogul nostru si constat consternata ca un deontolog, pe nume Dan Gheorghe a abuzat de increderea mea (pentru ca l-am acceptat ca prieten pe blog) si acum apare pe Google cu blogul nostru .. i-am scris, am sperat ca are bun simt.. dar NU!
Ma uit ca nici voi nu va implicati si incep sa ma gandesc sa-l dau in colo de blog, ca si asa nu va intereseaza, ba chiar s-ar putea sa va deranjeze si oricum imi ocupa destul timp..
Si asta nu e tot! Dupa ce ca ploua afara, ploua la mine in suflet, acum imi ploua si in casa – la propriu.. Dar si cand o sa rasara soarele...

Filmul este gata

Va anunt ca avem doua filmulete, in format avi. Din pacate, sau din fericire, filmuletele depasesc 1 Gb. Pentru a le posta pe blog, trebuie sa le fragmentez in cate 10 minute, iar pentru a le pune pe transfer.ro, trebuie sa le aduc la 1 Gb. Asa ca, trebuie sa mai asteptati putin.. O sa ma consult cu Gabi sa vedem ce decizie luam. Pentru ca intr-un fragment de 10 minute.. nici nu stiu ce sa postez..

Feed - back - parerea lui Gabi

Cu surprindere am observat ca foarte putini dintre noi au fost atrasi de aceasta forma normala a dialogului, de schimbul nesimulat de opinii, de extragerea din feedback-ul celorlalti a unor invataminte ce pot sa ne imbogateasca propria experienta. Si totul incepe prin respectul interlocutorului, atunci cand acesta isi merita acest respect, ca s-a plecat asupra celor scrise…

Caci e o forma grava de nepasare si dispret sa il poftesti pe om in casa si-apoi sa -l ignori complet. Si-n toate acestea ma refer - retineti - numai la acei oaspeti care s-au descaltat la usa, care cinstesc casa in care au intrat si n-au uitat de politicosul buna-ziua(vezi motto-ul blogului nostru).

E dureros pentru mine sa observ ca nu putem avea reactii, pareri ,sugestii ca nu putem face un schimb inteligibil de idei, prin aceasta forma de comunicare.Nu mi-a placut niciodata ideea "viata e mult mai frumoasa de cand ne ignoram reciproc.“ si sunt surprins placut de reactia pozitiva pe care a abordat-o atat Dimitra de care nu mai stiam nimic de cca 10 ani precum si stilul onest si sincer a lui Dan care a recunoscut ceea ce era de recunscut ,dar totusi a venit cu ceva nou pe blog.Tin sa-i felicit si sa le multumesc ca prin ei reusim sa fim ceea ce ne-am propus -un GRUP UNIT.

Tema de dezbatere, propusa de Gabriel Panait

"Intelectul are nevoie de discutii, de confruntari, de dezbateri de idei, doar astfel se poate dezvolta. Daca reincalziti intelectul prin multe manifestari de simpatie si gingasie, acesta, in loc sa se puna la treaba, adoarme, in timp ce frigul, adica opozitiile, obstacolele de invins, ii convin. Dificultatile, incercarile va zguduie si va obliga sa reactionati, si aceasta le avantajeaza: ele va fac sa ganditi, sa va dezvoltati perspicacitatea, prudenta. Cat despre evenimentele agreabile, ele va influenteaza inima, o impulsioneaza sa devina generoasa, iubitoare, calduroasa. Oricare ar fi evenimetele agreabile sau dificultatile, trebuie sa observati ce calitati din voi ele le ating, pentru a munci mai bine, si intr-un caz si in celalalt."

Mai multe ...Pozeeeeeeee

Am mai completat cu cateva fotografii (tot de la Georgica)..











V-am mai pus cateva poze - de la Georgica.. asa doar ca sa va incit :D ! Haideti si ceilalti cu fotografiile - Gabi, Sonia..haideti fetelor - vrem POZE!
























Ma stradiuesc sa gasesc o forma mai frumoasa de vizualizare a fotografiilor, dar (ca un paradox) pur si simplu nu am avut timp..