*Aceasta postare este propusa de Gabriel Panait, dar atasata de mine in urma consultarii. Este alcatuita dint-un POST si mai multe comentarii. Toate sunt ale lui, eu doar le-am supervizat..:D
La o simplă căutare pe Internet, cuvîntul "jocuri" ne conduce într-o interminabilă galerie on-line: "jocuri tari", "jocuri gratis", "jocuri ok", jocuri pentru băieţi sau pentru fete, unele cu inamici şi maşini, altele cu vestimentaţii sofisticate pentru păpuşi Barbie sau cu prăjituri gata ornate după un set de click-uri. Nu găseşti nicăieri regulamentul unui joc menit să te determine să-ţi provoci prietenii la o competiţie... în parc!
Acum, "împreună" este un termen folosit pentru jocuri "în reţea" şi nu pentru relaţii directe."Aş vrea să aibă o copilărie ca a mea."Cel mai "sălbatic" loc de joacă pentru copiii născuţi şi crescuţi la oraş rămîne parcul, destul de tentant chiar şi cînd este devastat de mîna omului ori de trecerea timpului: scrînciobul scîrţîie îngrozitor, toboganul e ruginit ori fără trepte la urcare. Cînd ieşim în parc, nu dovedim să ne atenţionăm copiii: "Nu acolo, e periculos!", "Nu pune mîna pe pietre, te murdăreşti!", "Nu alerga, transpiri!" . De la o vreme, "educaţia" dă roade: copiii intră apatici în parc, se uită la "învîrtitori" ca la televizor, au cinci ani şi nu ştiu să-şi facă singuri "vînt" în scrînciob, se plictisesc, vor ciocolată şi suc şi, oricum, preferă să meargă acasă, să se joace pe calculator."Aş vrea să aibă o copilărie ca a mea, dar copiii mei nu mai pot merge în vacanţe la bunici! Nu mai pot alerga pe dealuri şi nu mai pot fura din grădinile vecinilor, aşa cum făceam noi!", îmi spunea zilele trecute mama a doi copii de 5 şi, respectiv, 2 ani. Mărturisirea mi s-a părut foarte interesantă, mai ales pentru că venea din partea unei femei de carieră: doamna este judecător. Acum, constată că mulţi dintre copiii de grădiniţă sînt deja înscrişi în clasa I. "Unii fac pregătire ca să fie admişi în clasa I, dau examen! E incredibil ce se întîmplă! Copiii aceştia nu mai au copilărie", a continuat revolta mamei.Mereu actuale, funcţiile joculuiLa şcoală, copiii au în program, în cel mai bun caz, două ore de sport pe săptămînă, dacă nu cumva în realitate acestea sînt înlocuite de "citire" sau "matematică" – obiecte considerate de mulţi dascăli ca fiind infinit mai importante decît "educaţia fizică". "Jocul are numeroase funcţii: de socializare, educativă, recreativă. Copii învaţă prin intermediul jocului, interacţionează, imită, repetă. Jocul le dă posibilitatea să experimenteze, să memoreze, formează reguli, deprinderi. Un rol important îl joacă părinţii, familia. Pînă la şase-şapte ani, jocul este principala modalitate prin care copiii achiziţionează informaţii. În joacă se spală pe mîini, pe dinţi, în joacă se îmbracă sau se dezbracă. Nu pot realiza aceste lucruri singuri şi, mai ales, nu le pot învăţa de la tv.Jocurile de mişcare sînt foarte importante în dezvoltarea motricităţii, în menţinerea sănătăţii fizice şi nu numai. "Jocul nu este doar apanajul copiilor!"Este adevărat că un copil poate fi "aici şi acum", complet devotat unui joc, vreme îndelungată, în timp ce un adult nu se poate concentra mai mult de 20 de minute într-un joc, însă e foarte important ca acesta din urmă să iniţieze jocul. "Chiar dacă jocurile încep în familie, e foarte important pentru copii să aibă parteneri de vîrsta lor. În relaţiile directe, ei văd reacţii, stări emoţionale, învaţă să le stăpînească, să dea altă conotaţie înfrîngerii, schimbă modele între ei"
miercuri, 3 iunie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
*Continuarea 1:
RăspundețiȘtergereRelaţia cu... televizorul
În multe cazuri, televizorul şi computerul sînt mai aproape de copii, din nefericire, iar existenţa lor presupune mai puţin timp alocat odraslelor de către părinţi. Jocurile cu parteneri reali, de vîrste apropiate, nu sînt doar combative, aşa cum sînt cele pe calculator, unde copilul învaţă comportamentul de o manieră mult mai agresivă, iar derapajele nu sînt deloc puţine. "Siguranţa pe Internet" constituie chiar unul dintre proiectele derulate în acest moment de organizaţia "Salvaţi Copiii". "Toţi copiii îşi doresc un calculator, foarte mulţi îl au, dar cum îi învăţăm pe copii să se spele pe mîini, să strîngă masa, ar trebui să îi învăţăm că e nevoie de măsură în folosirea calculatorului. Nu le putem interzice accesul; computerul a devenit o prezenţă în societate, dar ar trebui să stabilim nişte reguli"
În familie, e nevoie ca părinţii să fie flexibili, iar copiii să ştie că există reguli care pot fi negociate ("Vii acasă la ora 9!") şi reguli care nu pot fi negociate ("Dacă întîrzii, anunţi!"). Părinţii care îşi antrenează copiii în diferite jocuri – chiar şi cînd eşti adolescent poţi juca tenis cu tata! – stabilesc o mai bună comunicare cu aceştia. "Dacă stabileşti relaţii bazate pe încredere şi respect, poţi petrece timp de calitate cu copilul tău, orice vîrstă ar avea. Dacă îl apostrofezi, îl pui la punct, e firesc să-şi caute alte relaţii, mai ales că în adolescenţă grupul devine mai important decît familiei"
Continuarea 2:
RăspundețiȘtergereCe jucăm?
Oricît de mult ne-ar surîde ideea de a redescoperi jocurile propriei copilării alături de copiii noştri, firesc ar fi să ne arătăm disponibilitatea de a învăţa, mereu, lucruri noi. "Jocul evoluează odată cu societatea. E absurd să le cerem copiilor să păstreze limitele jocurilor din copilăria noastră",
Din fericire, jocurile care ne amintesc de partenerii noştri de joacă din copilărie s-au transmis din generaţie în generaţie. Le ştim fără să ştim de unde... le ştim. E drept, unele dintre ele au nevoie de adaptări, altele şi-au pierdut farmecul odată cu trecerea timpului şi schimbarea regimurilor. Vă mai amintiţi de... "Ţară, ţară vrem ostaşi/război", "Somata", "Raţele şi vînătorii", "Baba Oarba", "Şotron", "Ţurca", "Nouă pietre", "Capră nouă", ETC.