Cum mi-am petrecut cele 3 secunde de cutremur..

Am inteles ca unii habar nu au avut ca s-a intamplat. Good for them! Eu fac parte dintre cei care l-au simtit. Este uimitor, cum pare ca se dilata timpul, atunci cand vrei sa treaca mai repede.. Mie mi s-au parut 3 minute!! In fine, m-am speriat rau..Dar ce ma intriga cel mai rau, este ca vigilentul meu catel, Charley

si vigilenta mea pisica E.T.

au dormit intr-o nesimtireee.. inainte, in timpul si dupa cutremur, chiar daca eu m-am agitat.. M-am uitat la CHarley, m-am uitat la E.T., m-am uitat la lustra, am cautat instinctiv un "loc bun", unde m-as putea piti.. m-am uitat la lustra, m-am gandit sa iau masuri responsabile, cum ar fi sa inchid calculatorul..mi-am spus ca sunt singura in casa, dar si ce or face ai mei.. incredibil, cate lucruri poti sa faci in 3 amarate de secunde!

Aceasta urare am primit-o si eu pe e-mail, mi-a placut foarte mult si m-am gandit sa v-o impartasesc, gandindu-ma ca se potriveste enorm cu situatia acestui blog.. si cu asteptarile mele..

Hei tu.... Da, tu ....


Hmmmmmmmmm, n-ai timp nici macar sa-mi scrii un mail, ceva??????????


Aaaa, te gandesti sa-mi scrii unul acum???????????


ce dragut din partea ta ...........


Hai, trimite-l, mi-e dor de tine...Hmmmmmm, cat mai am de asteptat??????????


Ceee????????? nu mai e nevoie sa astept?? Wow....


;-) ;-) ;-) ;-)


Hmmmmm……inca astept!


Hei, te vaaad! Trimite-l urgent..........


Hei, nu incerca sa ma pacalesti......


Hmmmmmm, ai obosit ?...


Eu vroiam sa-ti spun ca:

Fiecare moment dintr-o zi are propria sa valoare
Dimineata aduce Speranta
Dupa amiaza aduce Credinta..
Seara aduce Iubirea....
si
Noaptea aduce Odihna...

Iti doresc sa le gasesti pe toate in fiecare zi!

Necuvintele - Cine sunt eu?

Nichita Stanescu a publicat in 1969 volumul de poezii Necuvintele, printre care si Cine sunt eu? Care e locul meu in univers?Recunosc, nu mi-a picat in maini/sub ochi aceasta poezie, pana acum. Cativa dintre voi stiu ca nu cu mult timp in urma am trecut printr-o depresie urata, in care - printre altele - cautam raspuns la intrebarea "Cine sunt eu?".
De curand, cu satisfactie, am decoperit ca si marele Nichita si-a pus aceasta intrebare:

CINE SUNT EU?
CARE-I LOCUL MEU IN COSMOS?

Fara mine nu se poate, dovada ca sunt.
Fara mine nu s-a putut;
dovada e ca m-am tras din mine insumi
adica din acel mine care-s fost.

Eu sunt cel care nu se poate fara de el.
Eu sunt celcare nu s-a putut fara de el.
Eu sunt cel care a dat marturie
pentru existenta lui Dumnezeu.

Eu sunt cel care am dat marturie
de nonexistenta lui Dumnezeu, pentru ca
eu l-am facut pe Dumnezeu vizibil.

Eu sunt facut de Dumnezeu, pentru ca
eu l-am facut pe Dumnezeu.

Eu nu sunt nici bun nici rau
ci sunt pur si simplu.

Eu sunt cuvantul "sunt".
Eu sunt urechea care aude cuvantul "sunt"
Eu sunt spiritul care intelege cuvantul "sunt"

Eu sunt trupul absurd al lui "sunt"
si literele lui.
Eu sunt locul in care exista "sunt"
si patul lui, in care doarme.

Raspunsul meu este asta:

dupa cativa ani, dar nu foarte multi

Deodata, desi pe jumatate adormita, ea simti mangaierile lui. La inceput
timide, ca si cum i-ar fi fost rusine. Apoi, mangaierile devenira mai indraznete.
Mai mult, si mai mult, pe tot corpul ei, mainile lui se plimbau cu nesat asa
cum se intimpla... nu-si aducea aminte exact, cam cu 4-5 ani in urma.
Senzatii pe care le credea uitate se intorceau.
Memoria sentimentelor era vie, si o ajuta sa raspunda la fel. Mangaierile se ingramadeau, se repetau, el o invaluia,o intorcea. Acum era ca un virtej de
senzatii de nedescris.
Deodata... nimic. Absolut nimic.
- Ce s-a intimplat? intreaba ea, surprinsa. Te rog, nu te opri, mai vreau!
- Shhhh... incerca el sa o linisteasca, gata, am terminat!
- Cum adica ai terminat???
- Gata, am gasit telecomanda, dormi linistita!...

Garcia Marguez ne-a trimis ultima scrisoare din veacul lui de singuratate

Un geniu isi ia ramas bun
Gabriel García Márquez s-a retras din viata publica din motive de sanatate: cancer limfatic. Acum, se pare ca boala s-a agravat din ce in ce mai mult. A trimis o scrisoare de ramas bun prietenilor, cititorilor si admiratorilor lui, si datorita Internetului acum este difuzata.

Va recomand s-o cititi, intrucat acest scurt text scris de catre unul dintre cei mai stralucitori latinoamericani din ultimii ani este mai mult decat miscator.

"Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.

As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.

As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii... Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.

Motive pentru care ii suntem datori mamei:

1. Mama m-a invatat SA APRECIEZ O TREABA BINE FACUTA
"Daca vreti sa va omorati intre voi, mergeti afara. De-abia am terminat de facut curat"

2. Mama m-a invatat ce e RELIGIA
"Roaga-te sa iasa pata aia din covor"

3. Mama m-a invatat ce e LOGICA
"Pentru ca asa am zis eu,de-aia"

4. Mama m-a invatat MAI MULTA LOGICA
"Daca cazi de pe scara si iti rupi gatul, nu te mai iau cu mine in oras''


5. Mama m-a invatat ce e IRONIA
"Plangi in continuare, si o sa-ti dau eu motive pt care sa plangi"

6. Mama m-a invatat ce e CONTORSIONISMUL
"Uita-te la murdaria de pe ceafa ta "

7. Mama m-a invatat ce e VREMEA
"Camera ta arata de parca a trecut o tornada prin ea"

8. Mama m-a invatat ce e IPOCRIZIA
"Daca ti-am zis o data, ti-am zis de un milion de ori: Nu exagera!"

9. Mama m-a invatat despre CICLICITATEA VIETII
"Eu te-am facut,eu te omor!"

10. Mama m-a invatat despre SCHIMBAREA COMPORTAMENTULUI
"Nu te mai comporta ca taica-tau"

11. Mama m-a invatat ce e INVIDIA
"In lume sunt milioane de copii mai putin norocosi care nu au parintii la fel de minunati cum ai tu"

12. Mama m-a invatat ce e ASTEPTAREA
"Asteapta numai pana ajungem acasa"

13. Mama m-a invatat ce inseamna A PRIMI
"O sa ti-o primesti cand ajungem acasa"

14. Mama m-a invatat ce e UMORUL
"Cand o sa-ti tai degetele de la picioare jucandu-te cu masina de tuns iarba, sa nu alergi plangand la mine"

15. Mama m-a invatat CUM SA DEVIN UN ADULT
"Daca nu mananci legume, nu o sa mai cresti niciodata"

16. Mama m-a invatat ce e GENETICA
"Esti exact ca taica-tau"

17. Mama m-a invatat despre ARBORELE MEU GENEALOGIC
"Inchide usa dupa tine. Ti de pare ca te-ai nascut intr-un cort?"

18. Mama m-a invatat ce e INTELEPCIUNEA
"Cand o sa fi de varsta mea, o sa intelegi"

19. Si preferata mea, mama m-a invatat ce e JUSTITIA

"Intr-o buna zi, o sa ai si tu copii. Si sper ca o sa fie exact ca si tine"

Despre succesul unui blog:

"Cand vine vorba de blog eu definesc succesul cam asa:
- interactiune. Scriu pentru a comunica, pentru a impartasi, pentru a invata. Degeaba scriu eu mult si bine daca umanii nu reactioneaza, daca nu am comentarii. Si atunci numarul de comentarii este, pentru mine, un criteriu de definire al succesului.
- interesul sustinut. Daca scrii bine, daca omul care intra rezoneaza cu ceea ce scrii, atunci va fi interesat sa te tina sub observatie. Si atunci se aboneaza. Si numarul de abonati la feed este direct proportional cu succesul pe care-l ai. Si iar, si prin asta se defineste, dupa mine, succesul unui blog."
Probabil nu va intereseaza cine a spus asta.Avand in vedere ca "sunteti prea ocupati", dupa vorbele voastre, pentru a posta comentarii sau opinii, blogul nostru nu mai are nici un sens. Va anunt oficial ca nu mai astept participarea voastra.
Nici macar fotografiile pe care le-ati facut la marele eveniment, nu le-ati trimis, in afara de Georgica. Multumesc Georgica.
Ideea cu blogul a venit de la Gabriela PETRE, dar n-am primit de la ea nici macar o vorbulita, BINE ma! sau RAU ma! sau hai altfel ma!.. Nimic. Drept sa spun, ma cam asteptam, dar ma doare ca am avut dreptate.
Nu e vorba de timp aici! Oricum intrati pe net, din nu stiu ce alte motive, oricum va cititi corespondenta electronica, nu e vorba decat de un click, doua vorbe si un alt click. Din eternitatea voastra, nu ati putut sacrifica atat! Cum spuneam, nu e vorba de timp, ci de INDIFERENTA. O spun clar si raspicat cu riscul de a aduna cateva vorbe din alea meseriase, de care va stiu in stare. Ei si?
Oricum va multumesc pentru ceva: Va multumesc pentru ca mi-ati aratat indifernta voastra. Va multumesc.

Interviu cu Dumnezeu de Octavian Paler

- Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu.
- Daca ai timp... i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea... Ce întrebari ai vrea sa-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?

Dumnezeu mi-a raspuns:


- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca.....iar
apoi tânjesc iar sa fie copii; ca îsi pierd sanatatea pentru a face
bani... iar apoi îsi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea.



-Faptul ca se gândesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc
nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata
si mor ca si cum nu ar fi trait.



Iata dintre lectiile de viata pe care as dori ca oamenii sa le stie…


- Sa învete ca dureaza doar câteva secunde sa deschida rani profunde în inima celor pe care îi iubesc... si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece;



- Sa învete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin;


- Sa învete ca exista oameni care îi iubesc dar pur si simplu înca nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa învete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada în mod diferit; sa învete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei însisi.


- Multumesc pentru timpul acordat....am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai
dori ca oamenii sa stie?



Dumnezeu m-a privit zâmbind si a spus:
- Doar faptul ca sunt aici, întotdeauna...

Michael Jackson - She\'s Out of My Life

Michael Jackson - She's Out of My Life
Asculta mai multe audio Muzica

Prieteni?

De cati oameni avem nevoie in viata noastra?

Chiar daca avem o familie numeroasa sau nu, simtim adesea nevoia sa ne inconjuram si de prieteni, de cunostinte, de relatii. Cand suntem mici, nevoia de a avea un prieten, cel mai bun, e aproape imperioasa. Cum sa iti imaginezi o copilarie fara prieteni? Prieteni cu care sa te joci, cu care sa faci tot felul de pozne, cu care sa iti imaginezi o lume doar a voastra? Prieteni pe care sa te superi si cu care sa te impaci, ca deh, de-aia exista prieteni?

Prieteni iti faci si pe parcursul vietii. Prieteni de suflet, prieteni de mers la film, prieteni de mers la dans, prieteni cu care mergi in vacante, prieteni cu care poti vorbi orice, sau de la care poti cere sfaturi, prieteni care te inteleg si te accepta asa cum esti. Zicea cineva ca viata e ca un compartiment de tren: unii calatori/prieteni vin, stau un timp, apoi coboara la o statie; dupa care se suie altii. Si tot asa. Vin si pleaca, se perinda in viata noastra diversi oameni. Pe unii ii pastram pentru toata viata. Ii tinem aproape de suflet, ne bazam pe ei oricand, la orice ora. Pe altii stim ca ii putem accesa doar pentru anumite activitati, ca au doar un anumit nivel de intelegere pentru noi.

Cam tot asa se intampla si cu oamenii care nu depasesc statutul de cunostinte. Doar ca intr-o alta masura. In aceia nu ajungem sa investim prea multe sentimente. Cu ei intretinem doar niste schimburi necesare, pe care incercam sa le pastram in echilibru. Ei ne dau ceva, noi le raspundem intr-un mod similar. Exista o toleranta intre ei si noi, cu care ambele parti sunt de acord. Si ei si noi stim ca nu ne vom apropia niciodata prea mult. Si e ok asa. Niciunul nu are asteptari eronate de la celalat. Iar in momentul in care interesul nostru a scazut sau a disparut, cautam alte persoane care sa le ia locul.

Cu cat inaintam in varsta, constatam ca numarul prietenilor adevarati incepe sa scada. La inceput, lucrul acesta creeaza o zona de disconfort, de nesiguranta, de anxietate chiar. Cu timpul, fiecare realizeaza ca doar acei 2-3 prieteni adevarati sunt mai mult decat suficienti. Cand ai o familie, esti multumit si fericit cu ce ai infaptuit, casa si profesia iti solicita suficient timp si energie, constati ca nu mai ai suficient timp dar, nici nu mai simti sa investesti mai mult in ceilalti. Faptul ca te intalnesti cu un prieten sau doi, odata la doua saptamani, ti se pare mai mult decat suficient. Ca iesiti impreuna la un spectacol, la un restaurant, va adunati impreuna cu familiile, iti satisface necesarul de socializare.

Prima intrebare care iti vine in minte e: “Oare m-am salbaticit?”. Si, daca stai sa meditezi indelung, iti dai seama ca nu e vorba de asta. Pur si simplu, viata ta este multumitoare asa. Ce ai avut de oferit, ai oferit pe parcurs. Iar energia pe care o ai la dispozitie acum, incerci sa o distribui intre casa, familie, persoana ta, job si…cand simti sa faci asta, prieteni.

Oricum realizezi ca, din intelepciune, sau pur si simplu maturitate, ai ajuns in acel moment in care familia si prietenii adevarati, poate chiar numai unul, iti sunt suficienti. Ei iti umplu sufletul cu ce ai nevoie, ei te bucura, ei te intristeaza uneori, dar iti sunt mereu acolo, aproape de suflet, te poti baza pe ei si ii simti alaturi.

Poti sa fii la fel de bun ca si cainele tau?

Dacă poţi să îti începi ziua fără cofeină
Dacă poţi să o termini fără sedative pentru a dormi,
Dacă poţi să fii tot timpul bine dispus, ştiind să îţi ignori durerile şi suferinţele,
Dacă poţi să nu te plângi niciodată şi să plictiseşti pe ceilalţi cu problemele tale,
Dacă poţi să înţelegi că cei dragi sunt prea ocupaţi pentru a-ţi acorda din timpul lor liber,
Dacă poţi să accepti să fii învinuit pentru ceva ce nu ai făcut,
Dacă crezi că vei fi ocrotit până la sfârsitul vieţii,
Dacă poţi să accepţi criticile fără să clipeşti,
Dacă poţi să treci cu vederea grosolănia unora fără să ripostezi,
Dacă poţi să te descurci în viaţă fără să minţi sau să dezamăgeşti,
Dacă poţi să te destinzi fără să bei ceva,
Dacă poţi zice cu sinceritate, din adâncul sufletului, că nu ai nimic împotriva celor mai în vîrstă, de alte rase, alte religii sau orientări sexuale,
Dacă poţi să mănânci aceeaşi mâncare zilnic şi să fii mulţumit ,
Dacă poţi iubi necondiţionat fără să ceri ceva în schimb.....
Ei bine, eşti APROAPE la fel de bun(ă) ca şi câinele tău.

Avalansa provocata de rostogolirea unui bulgare (din categoria : Discutii cu Nobody)

Ploua, ploua, ploua, ploua,
Vreme de betie
Si s-asculti, s-ascluti pustiul,
Ce melancolie!
Ploua,ploua..
Bacovia – foarte potrivit la momentul asta. Poate in alte circumstante, mi s-ar fi parut romantica, vremea asta.Ati zice voi, ca-i vreme de facut copii, dar la starea pe care o am.. NU! Astazi Doamne-Doamne rezoneaza cu sufletul meu. Pe cand imi beam cafeau, in zorii zilei, imi planuiam activitatea.. intai fac aia, apoi cealalta, o dreg si pe aia..etc. Suna bine..Cu entuziasm, mi-am suflecat bretelutele si m-am apucat de treaba.. First, trebuia sa-mi formatez calculatorul, lucru care oricum dura cateva ore..Ei bine, acum o sa dureze zile, pentru ca mi s-a stricat DVD-writer-ul, si cine stie cand o sa-mi pot permite sa cumpar unul. Imi spun in sine “Nu dispera, Ancuta, Nu dispera..Lasa ca se rezolva..” Incerc cu incapatanare sa ma relaxez, dar ghinionul meu!.. pisica tocmai atunci s-a hotarat sa faca niste ghidusii, pe care nu i le-am suportat, desi in alte conditii m-ar fi amuzat.Acest lucru a dus la o discutie nu tocmai prieteneasca si plina de “amabilitati” cu Patratel (sotul meu).. Continui sa-mi vorbesc in soapta “ Nu dispera, Ancuta.. Lasa ca trece..” Ma hotarasc sa verific pe ce loc mai suntem in Google cu blogul nostru si constat consternata ca un deontolog, pe nume Dan Gheorghe a abuzat de increderea mea (pentru ca l-am acceptat ca prieten pe blog) si acum apare pe Google cu blogul nostru .. i-am scris, am sperat ca are bun simt.. dar NU!
Ma uit ca nici voi nu va implicati si incep sa ma gandesc sa-l dau in colo de blog, ca si asa nu va intereseaza, ba chiar s-ar putea sa va deranjeze si oricum imi ocupa destul timp..
Si asta nu e tot! Dupa ce ca ploua afara, ploua la mine in suflet, acum imi ploua si in casa – la propriu.. Dar si cand o sa rasara soarele...