Ploua, ploua, ploua, ploua,
Vreme de betie
Si s-asculti, s-ascluti pustiul,
Ce melancolie!
Ploua,ploua..
Bacovia – foarte potrivit la momentul asta. Poate in alte circumstante, mi s-ar fi parut romantica, vremea asta.Ati zice voi, ca-i vreme de facut copii, dar la starea pe care o am.. NU! Astazi Doamne-Doamne rezoneaza cu sufletul meu. Pe cand imi beam cafeau, in zorii zilei, imi planuiam activitatea.. intai fac aia, apoi cealalta, o dreg si pe aia..etc. Suna bine..Cu entuziasm, mi-am suflecat bretelutele si m-am apucat de treaba.. First, trebuia sa-mi formatez calculatorul, lucru care oricum dura cateva ore..Ei bine, acum o sa dureze zile, pentru ca mi s-a stricat DVD-writer-ul, si cine stie cand o sa-mi pot permite sa cumpar unul. Imi spun in sine “Nu dispera, Ancuta, Nu dispera..Lasa ca se rezolva..” Incerc cu incapatanare sa ma relaxez, dar ghinionul meu!.. pisica tocmai atunci s-a hotarat sa faca niste ghidusii, pe care nu i le-am suportat, desi in alte conditii m-ar fi amuzat.Acest lucru a dus la o discutie nu tocmai prieteneasca si plina de “amabilitati” cu Patratel (sotul meu).. Continui sa-mi vorbesc in soapta “ Nu dispera, Ancuta.. Lasa ca trece..” Ma hotarasc sa verific pe ce loc mai suntem in Google cu blogul nostru si constat consternata ca un deontolog, pe nume Dan Gheorghe a abuzat de increderea mea (pentru ca l-am acceptat ca prieten pe blog) si acum apare pe Google cu blogul nostru .. i-am scris, am sperat ca are bun simt.. dar NU!
Ma uit ca nici voi nu va implicati si incep sa ma gandesc sa-l dau in colo de blog, ca si asa nu va intereseaza, ba chiar s-ar putea sa va deranjeze si oricum imi ocupa destul timp..
Si asta nu e tot! Dupa ce ca ploua afara, ploua la mine in suflet, acum imi ploua si in casa – la propriu.. Dar si cand o sa rasara soarele...
sâmbătă, 30 mai 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Uneori iarba creste fara sa o udam noi
RăspundețiȘtergereUneori vantul bate in directia noastra fara sa il simtim
Uneori lumina ne mangaie obrazul chiar daca o confundam cu intuneric
Uneori crestem in ciuda eforturilor noastre de a ramane mici
Uneori dansam fara sa auzim muzica lumii
Uneori soarele rasare fara sa il rugam noi
Uneori apa ne ineaca doar pentru a ne purifica
Uneori frumosul suntem noi, in noi
Uneori culorile prea aprinse ne ranesc doar pentru a ne colora
Uneori viziunea absurdului are doar menirea reconstruirii
Uneori cuvintele se vor doar note mute
Uneori ceea ce nu intelegem nu e decat devenire
Uneori e bine sa nu ne fie frica
Uneori e bine doar sa ascultam
Uneori e bine doar sa ne urmam pasii
Uneori e bine doar sa existam ca noi insine prin noi insine
Uneori... e bine ca nimic sa nu aiba sens
Si atunci..., uneori..., ne bucuram de nemiscarea ochiului furtunii.
Ploaia....
RăspundețiȘtergereDe cand ma stiu ador ploaia marunta cu tunete si fulgere.Amurgurile obscure pe stradute mici si intortocheate ale Bucurestiului.Ploaia ma face sa doresc caldura unei imbratisari ,a unui sarut fugar.Ploaia ma face sa ma simt dorit ...Imbracat cu pelerina am senzatia ca devin misterioas,si incep sa cutreier in nestire pe strazi .Admir peisajul ascult muzica stropilor-murmurul lor ma indeamna sa merg mai departe,hai hui.Luna apare doar cat sa ma mangaie cu razele ei de gheata,iar fulgerele lucesc in baltile ce se ivesc pe trotuar.Merg prin ploaie si in memorie caut urma unui zambet de demult,oare de ce mereu ne dorim sa avem ce nu avem sau am pierdut de mult?Mirosul ploii ma duce cu gandul la clepsidra timpului ce se scurge fara oprire.Simt pentru o clipa mirosul verii ce tocmai urmeaza sa vina .In astfel de seri cand ploua si norii ma duc cu gandul la povesti de demult imi place sa-mi amintesc de vietile pe care le-am parcurs si poate le mai am de parcurs.Popasurile mele in alte lumi si alte timpuri se reintorc mereu in visele si gandurile mele.Ador ploaie cu sunetele ei enigmatice,ador mereu lacrimile ce curg pe obraz,alunecand ,sterge cu stropii ei tristetile de sub ploape.Ma plimb in nestire ,sunt ud pana la piele dar nu renunt,ma plimb iar si iar.E seara si ploua marunt.Te invoc doamne,si-ti soptesc o ruga fierbine stiu ca esti la postul tau si asculti rabdator ce te rugam noi cei multi:Doamne fa timpul a se opreasca pentru mine ,fa sa am parte de bucurii da doamne sa fie bine si totul sa fie macar ca acum.Fa doamne sa am parte de un suras in fiecare zi, iubita sa-mi fie aproape,iar toti ai mei sa fie bine ,…gata cu rugile…..Ploaie a stat dintr-o data m-am suparat si am chemat iar norii si i-am rugat sa cante o ultima melodie pentru mine si sa-mi lumineze drumul .Vreau sa am sufletul plin de linistea de dupa ploaie in fiecare zi.Norii au dat un ultim recital acum, se mai aude doar vantul ce-mi spune noapte buna ….In casa e cald ,ma culc si visez si astazi si maine si ieri.De sus luna -mi face cu ochiul ei...
Undeva acolo sus o stea lumineaza mereu pentru mine, vara se apropie si in aer miroase a tihna,a soare si vacanta.Adulmec aerul tare si somnul prelung...
Draga Blogule,incepi să fi o componentă indispensabilă a vietii mele. Trebuie să te respect si să îti adaug noi postari în fiecare săptămână. Să mă destăinui si să fac o plecăciune în fata ta. Să mă onoreze faptul că am acest privilegiu de a scrie in inima ta bătută de soartă, în sufletul tău manipulat de destinul crud care ne înconjoară. Ancuta te-a creat ,dandu-ne tuturor(Promotiei 1999), privilegiul de a scrie aici. Lumea mea se măsoară în zile, în timp ce a ta are ca etalon, numărul de caractere scrise. Nu am mai scris pe alt blog niciodata până acum. De aceea îmi permit să te înduplec să îmi arăti calea spre bine, calea spre acel sentiment lipsit de prejudecăti care poate să nască emotii puternice. Lumina se joacă cu mine si dă semene de oboseală. O lumină care îmi străpunge suflarea. O rază galbenă care nu mă lasă să închid ochii si să visez. Să te pot vedea pe tine, prietene, să vad ce ai fi putut ajunge dacă viata îti oferea acest drept. Cuvintele scrise aici te reprezintă si încearcă să îti aducă acel omagiu pe care unii, nu au fost în stare să ti-l ofere. Acea suflare si adiere pe care am încercat de-a lungul timpului să o exprim. Nu sunt gelos si nici nu vreau să fiu înteles gresit. Prin tine imi exercit capacitatea de a sintetiza într-un milion de cuvinte ceea eu doresc să exprim.
RăspundețiȘtergereColegii si cativa amici plini de extaz citesc aceste rânduri scrise de mine si numai(mai sunt cativa prieteni care o fac regulat!). Cuvinte simple ,despărtite de o banală virgulă nu înseamnă nimic în comparatie cu fericirea ..
Mă pitulesc într-o canapea multicoloră având în brate un notebook argintiu. Încerc să înteleg fara să mă justific. Nimic nu e la locul lui si totul se învârte în jurul meu. . Ai ajuns în sufletul meu din momentul în care te-am cunoscut. . Te-am adorat când m-ai primit sub aripa ta, când prietenii mei au devenit ai tai. Am avut nevoie de tine pentru a întelege întreg mecanismul fericirii. Mi-ai dat aproape totul si nu mi-ai cerut nimic la schimb , ca un adevarat prieten. Mi-ai insuflat acel spirit si acea mentalitate care m-a adus acolo unde sunt acum. . Fiecare multumire de care am avut parte se datoreaza doar tie. E absurd si uneori inutil de a-ti exprima trăirile si multumirile într-o pagină banală. Poate ar fi trebuit să încerc să fac mai mult. Sunt debusolat dar plin de energie. O adiere plăcută îmi seceră sufletul si nu mă lasă să te uit. Cum te-as putea uita, nu trece o zi fara sa vad ce faci?!! Cum as putea să nu îmi aduc aminte de fotografiile postate aici, de gandurile colegilor? Ne jucam cu viata si incercam sa cucerim totul. Fiecare bucătică de pământ se înclina în fata noastră si contempla cu noi(colegii mei, agronomii). Să ne fie bine, să fim veseli si fericiti. Fericirea pe momente, pe care nimeni nu poate să o răpească, o gasim si aici ...draga Blogule, si pentru asta iti multiumesc ca existi.