Pasarile paradisului
Cine esti tu, cine sunt eu ? Este adevarat ca noi putem atinge cerul… ? Nimic nu este real…au spus pasarile paradisului Dar mi-e frica…nu-ti dai seama ca mi-e frica ? Spune-mi unde ma porti ? Vei afla in curand…au spus pasarile paradisului Zburam acasa, zburam spre casa Spre locurile ce le-ai stiut candva ! Catre linistea ce exista candva…pentru o fetita mica ca tine Zburam spre casa Dintr-o lume impietrita… Iti vei simti inima usoara si libera Asa cum altadata…a fost menirea ei sa fie ! Cum pot eu merge inainte cand ochii mi se umezesc ? Nu plange, usuca-ti ochii… au spus pasarile paradisului Imi dau seama ca timpul imi trece prin fata Spune-mi, cat timp trebuie sa mai zburam ? Luna va apune, soarele va rasari… au spus pasarile paradisului Zburam acasa, zburam spre casa Spre locurile ce le-ai stiut candva ! Catre linistea ce exista candva…pentru o fetita mica ca tine Zburam spre casa Dintr-o lume impietrita… Iti vei simti inima usoara si libera Asa cum altadata…a fost menirea ei sa fie ! Se aude sunetul, se vede lumina Acum stiu ca drumul nostru a fost cel bun Soarele diminetii te poate face mai intelept !!! … au spus pasarile...
luni, 1 iunie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Da, Gabi.. nu renuntam de tot.. ci doar la a posta lucruri noi.Dar "pasarile paradisului" mi-au insotit zborul si nu m-au lasat sa aterizez, ba chiar mi-au dat avant!! Una din pasari esti tu, apoi fiul meu Bogdan, apoi Dimitra, Danut si Costas, mai e si Vali..dar ea, din umbra..
RăspundețiȘtergereCel mai tare, a fost Bogdan "Maman, e cool sa aveti intalnirea de 10 ani, e cool sa aveti blogul vostru!"
De cate ori nu am auzit in copilarie expresia ;"Ce vrei sa te faci ,cand o sa fi mare?
RăspundețiȘtergereEu sincer nu mai tin minte de cate ori am răspuns la întrebarea asta când aveam 7-8-9 ani? Poate chiar și mai târziu. Toți visam să devenim doctori, avocați,piloti sau polițiști . Doctor pentru că ne placea sa avem grija de bolnavi. Avocat pentru că e mișto să scapi oamenii de închisoare.Piloti pentru ca doream sa vedem lumea de sus. Polițist pentru că inspiră frică, și când ești mic asta vrei să faci, să le inspiri frică celor de lângă tine sa tragi cu pistolul si sa arestezi hoti. Pe parcurs ce crești, mai rămâne una. Pe la 10-12 ani începi să realizezi ce ți-ar place mai mult și alegi una dintre ele, maxim două. Devii din ce în ce mai sigur că aia vei deveni când vei fi mare. Pe la 15 ani deja realizezi că nu e așa ușor să ajungi ce ți-ai propus de mic. De fapt, entuziasmul scade pe an ce trece când e vorba de aceste patru meserii. Sunt printre cele mai puțin căutate în facultăți. Medicina pentru că stai în facultate mai mult decât ai stat în liceu. Dreptul pentru că te poți spăla cu el pe cap după ce-l faci. Avocați sunt mulți, majoritatea bătrâni și cu experiență, și imposibil de dat jos din post. Pilot pentru ca, vedem ce se intampla cu AN-urile si Migurile, nu mai tarziu de ieri am vazut ce s-a intamplat cu avionul de pe cursa Brazilia-Franta....Poate polițist încă să-ți mai dorești, dar când auzi ce se spune despre ei pe la toate colțurile, parcă nu-ți mai vine să fii personaj de banc(Acum vorbeste politistul din mine...sincer nu e cea mai fericita meserie,realizez ca agronom era o alegere mai insipirata ,poate ...)
După ce realizezi că ar trebui să te orientezi spre meserii mai ușoare, vrei să devii parlamentar, patron, actor, contabil, dizainăr vestimentar, dar mai ales arhitect sau manager . Dacă nu îți dorești să devii arhitect, manager sau patron deja nu mai ești în rând cu lumea. Ăsta e țelul suprem în viață. Toți vor să devină jurnaliști, și d-aia arată presa din România așa cum arată. Că treci prin Facultatea aia ca prin brânză, e ușoară, ai mai scris un editorial, ți-ai luat și examenele și tot așa. Arhitectura poate e mai grea dar dacă ai talent la desen, te-ai scos. Toți au aspirații mari. N-am auzit pe nimeni să vrea să devină gunoier, măturător, femeie de serviciu, poștaș, vânzător la supermarket, camionagiu, fermier sau vatman. Nu că aș avea ceva cu meseriile astea. Ba dimpotrivă. Sunt și ele la fel de importante ca orice altă meserie, că fără ele nu ar funcționa societatea cum trebuie. Nu e problema că ești așa ceva, ci că nimeni nu vrea să devină unul dintre ei. Și, Doamne-ajută, suntem într-o țară cu mulți oameni care nu au studii care să le permită mai mult. Și totuși … și ei vor să fie ingineri, jurnaliști sau avocați. Că știu ei că e bine și ușor, iei bani mulți, devii bogat, îți iei Q7, BMW sau ML. Ai casă la oraș, vilă la munte și cabană de ski în Austria. Cam astea sunt aspirațiile în ziua de azi. Dacă ai bani, ai tot ce-ți dorești. Și problema e că banii nu se obțin așa de ușor cum cred viitorii jurnaliști și avocați.
Continuare la tema s-au comentariul cum vreti sa-l denumiti:"Ce vrei sa te faci ,cand o sa fi mare?", intrucat tot materialul continea cca. 5ooo de caractere independent de vointa mea am fost nevoit sa-l impart in doua, deci,reluand de unde am incheiat prima parte... Când ești mic ai aspirații, dar nu reușești mereu să le îndeplinești. Asta și pentru că mulți nu se duc la școală sau se duc doar de frica părinților. Câți viitori jurnaliști sau avocati n-am văzut în elevi cu media 6.50 sau 7. Și ceea ce e și mai grav e că o parte din ei chiar ajung acolo unde își doresc. Și nu pe bune, pentru că nu sunt în stare să facă asta pe bune … ci pe relațiile părinților sau ale rudelor,cunostintelor(vechiul P.C.R-pile,cunostinte si relatii)
RăspundețiȘtergereE ușor să critici și mai ales să o faci la prima vedere. Că scriu pe blog de ceva timp nu e o intamplare. Că citesc mult … ce mai conteaza? Cine mai citește în ziua de azi ? Nu toți am ajuns ce visam. Lumea asta încă mai are nevoie și de agronomi ,de ingineri de informaticieni , de profesori....
Voi ce ziceți ? Ce voiați să fiți când erati mici ? Visele vi s-au implinit? Fiti mandrii de ceea ce sunteti si inspirati aceasta incredere si copiilor vostrii , experienta voastra de viata sa le fie un crez si o menire.
Acest punct de vedere este ca o continuare la ce tema propusa de Ancuta , vis a vis de jocurile copilariei , inspirat si dintr-un articol pe care l-am gasit pe net.
Gabita! Eu citesc! Si n-am ajuns ce am visat! Eu vroiam sa ma fac balerina cand eram mica! Da da, nu radeti, ca va vad! Mama imi zicea Lebada lesinata.. de aici mi se trage mie pasiunea pentru "Lacul lebedelor".. Apoi, daca va prind ca radeti va impusc! ..apoi, am vrut sa ma fac parasutista! Sa nu radeti! Locuiam la etajul 1 si saream de la balcon cu umbrela lu' tata, apoi am vrut sa ma fac doctorita.Taiam papusile la gura si le umpleam cu mancare, ca dupa aceea sa le operez.. sa le fac bine! si uite ce am ajuns.. Copii, sa nu faceti ca mine!
RăspundețiȘtergereIntr-un acces de voiosie pioniereasca voi incerca sa -mi amintesc de jocurile copilariei. Asa ca am facut o lista de jocuri care-mi ocupau timpul in copilarie :
RăspundețiȘtergereFlori, fete sau baieti
Telefonul fara fir
Telefonul american
Matele incurcate
Capra noua
Teava cu cornete de hartie
Cracan cu invizoc(prastia)
Bubuitoarea Tub de fixativ si carbid (de sarbatori)
Bomba cu “Miniu de Pb”
Mingea de 35 de lei sparta si umpluta cu pietre
Pescuitul de fraieri
Tara, tara, vrem ostasi
Ratele si vanatorii
Castelul
Frunza
Elasticul (erau campionate si scheme)
“Dea-vati-ascunselea” (ultimul scapa turma)
Meseriile
Patratelul
Peretelul
La malai !
Natiunile
Hotii si vardistii
Si lista ar putea continua , mai erau si unele deocheate ...dar poate intr-un alt comentariu ,daca observ ca interesul merita efortul...
Pe vremea cand eram eu pici, nu existau calculatoare. Pentru mine copilaria nu a insemnat calculator si frecat menta jucand CS. Eu pot sa ma laud ca am avut o copilarie frumoasa si normala, petrecuta pe la bunici sau acasa alaturi de vecinii de la bloc.
RăspundețiȘtergereMa uitam acum cateva dimineati in metrou la 2 pici de 10 ani, cum discutau ei de calculatoare si “pac pac si bum bum” si alte discutii asemanatoare.Cum acum pe 12 iunie de sfarsit de clasa a IV-a fac "banchet" cu animatori...
Ciudat, eu la 10 ani alergam dupa minge, jucam betminton, alergam prin jurul blocului, ma urcam in copaci dupa fructe si mai si cadeam. Imi aduc aminte de jocurile copilariei de genul: Lapte gros, flori filme sau baieti , leapsa, ascunsa, si multe altele(pe care le-am enumerat intr-un alt comentariu!). Copiii din ziua de azi nu cred ca stiu despre ce este vorba, ei nu stiu ce inseamna sa alergi pe maidan dupa minge sau sa-ti julesti picioarele in timp ce mergeai la furat struguri, mazgaleam strazile si aleile parcurilor cu creta, asa etaland primele talente…(simt eu ca talentul Ancutei de aici a rezultat!)
Cat n-am da sa , oferim pruncilor nostrii acea copilarie frumoasa petrecuta in natura si nu sa-i incurajam sa stea la calculator si la televizor ore intregi. Voi cum v-a indemnati copii sa-si petreaca copilaria?!!
Am imbatrani maica...Flori, fete sau baieti imi suna cunoscut, dar nu mai stiu care era regula..Da da - telefoanele le jucam si eu, dar Capra noua?!? - jucam Lapte gros!
RăspundețiȘtergereAlea de razboi.. hm! am avut doar prastie, si asta la tara, la bunici..In afara de Hotii si vardistii, de ultimele nici n-am auzit! Dar se ma joaca copiii nostrii asa?! Nuuuu.. Ei la calculator, la club si cam atat..
coincidenta sau nu, am postat aproape in acelasi timp,(tu 17,43, eu 17,44) cate un comentariu, care in principiu dezbate acelasi subiect - copilaria tineretului de azi!!
RăspundețiȘtergere