Din pahar, tu bei întotdeauna doar apa cea mai adâncă
ţi-ai pus în cap să miroşi doar florile urâte
câteodată
de la cafeaua de dimineaţă îţi sare somnul până-n tavan şi sparge un bec
tu iubeşti mereu doar de la stânga la dreapta
îmi fumezi noaptea toate degetele de la o mână
tu eşti convinsă că femininul de la piper e Pipera
îţi ia doar trei ore să calci toate şireturile, şosetele, chiloţii, prosoapele, tricourile, pijamalele din casă
la teatru îţi sufli nasul doar când sunt aplauze, ca să rămâi sub radarul monştrilor sacri
te-ai plictisit la dan puric
şi ai râs la mimi brănescu
crezi că în CSI Miami toţi sunt cam afectaţi
îi iubeşti pe Dr. House, pe Data şi pe Al Pacino
m-ai înşela cu ultimul
şi m-ai părăsi pentru primul
de Data ce să mai vorbim, e o fascinantă maşină virgină
tocmai bună să boldly go where no one has gone before
orişicât, cu el nu mă pot pune
dar Al chiar pare de bătut.
vineri, 12 iunie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Cum suntem catalogati?
RăspundețiȘtergereNu conteaza ce vrem sa spunem, nu ne asculta nimeni, daca numele nu ne este insotit de o functie sau un adjectiv. Trebuie sa fii ceva bine determinat pentru a putea avea o parere.
Cand orbecai tu insuti dupa tine, cand te lovesti de colturi ascutite si te intorci la loc, cand incerci sa o apuci pe camp si sa parasesti drumul asfaltat de altii, parerea ta nu mai conteaza. Esti nebun, devii instabil, nu mai ai credibilitate.
Ca sa poti emite pareri trebuie sa fii om serios si sa te supui normei. Trebuie sa lasi pe altii sa te poata incadra in mod usor si fara dubiu intr-o categorie. Cand ii zapacesti cu propria ta indecizie, nu mai esti demn de atentie.
Cand parasesti o linie trasata si verificata pentru a incepe ceva nou si neasteptat nu te poti astepta decat la dispret, uneori (rar!) mascat in eleganta unei uimiri. Pierzi totul pentru ca ai riscat ceva nou si nu te mai poti astepta la sprijinul solid oferit de cei ce credeau ca stiu ce e cu tine.
Brusc esti ciuta batailor (de joc) si pe langa faptul ca proprii tai pasi sunt nesiguri, pe langa faptul ca te incearca si pe tine teama de necunoscut, trebuie sa te obisnuiesti cu ideea ca o faci singur.
Te amagesc cu vorbe mari despre independenta, curaj, sa faci precum simti, dar cand simti cu adevarat ceea ce faci iti dai seama ca nu are cum sa fie simplu.
Si atunci isi scot coltii la tine si te maraie cu gura plina de bale.
Cei mai mari teoreticieni ai schimbarii si curajului nu sunt decat oameni esuati lamentabil in norma. Isi construiesc imperii pe ideea de inovatie, doar pentru ca nu au curaj sa priveasca ca totul e construit pe aceleasi principii.
Cand faci ceva neasteptat, cand alegi impotriva curentului, nu ai nevoie sa iti reamintesti zilnic ca faci ceva deosebit, nu e nevoie sa scrii reguli despre asta, sa iti masori drumul in procente si venituri, nu e nevoie sa cauti aprobarea celorlalti.
Cand in sfarsit ai nimerit pe drumul potrivit nu mai conteaza nimic, pentru ca linistea si fericirea ta anuleaza orice forma de contabilizare.
Esti doar tu si iti este atat de bine incat nu s-a inventat inca o eticheta pentru tine.
Sunt un om viu
RăspundețiȘtergereSunt un om viu. Nimic din ce-i omenesc nu mi-e strain. Abia am timp sa ma mir ca exist, dar ma bucur totdeauna ca sunt.
Nu ma realizez deplin niciodata, pentru ca am o idee din ce in ce mai buna despre viata.
Ma cutremura diferenta dintre mine si firul ierbii, dintre mine si lei, dintre mine si insulele de lumina ale stelelor. Dintre mine si numere, bunaoara intre mine si 2, intre mine si 3.
Am si-un defect, un pacat: iau in serios iarba, iau in serios leii, miscarile aproape perfecte ale cerului. Si-o rana intamplatoare la mana ma face sa vad prin ea, ca printr-un ochean, durerile lumii, razboaiele.
Dintr-o astfel de intamplare mi s-a tras marea intelegere pe care-o am pentru Ulise – si barbatului cu chip ursuz, Dante Alighieri.
Cu greu mi-as putea imagina un pamant pustiu, rotindu-se in jurul soarelui… (Poate si fiindca exista pe lume astfel de versuri.)
Imi place sa rad, desi rad rar, avand mereu cate o treaba, ori calatorind cu o pluta, la nesfarsit, pe oceanul oval al fantaziei.
E un spectacol de neuitat acela de-a sti, de-a descoperi harta universului in expansiune, in timp ce-ti privesti o fotografie din copilarie!
E un trup al tau vechi, pe care l-ai ratacit si nici macar un anunt, dat cu litere groase, nu-ti ofera vreo sansa sa-l mai regasesti.
Imi desfac papirusul vietii plin de hieroglife, si ceea ce pot comunica acum, aici, dupa o descifrare anevoioasa, dar nu lipsita de satisfactii, e un poem inchinat pacii, ce are, pe scurt, urmatorul cuprins:
Nu vreau, cand imi ridic tampla din perne, sa se lungeasca-n urma mea pe paturi moartea, si-n fiece cuvant tasnind spre mine, pesti putrezi sa-mi arunce, ca-ntr-un rau oprit.
Nici dupa fiecare pas, in golul dinapoia mea ramas, nu vreau sa urce moartea-n sus, asemeni unei coloane de mercur, bolti de infern proptind deasupra-mi…
Dar curcubeul negru-al ei, de alge, de-ar bate-n tineretea mea s-ar sparge.
E o fertilitate nemaipomenita in pamant si-n pietre si in schelarii, magnetic, timpul, clipita cu clipita, gandurile mi le-nalta ca pe niste trupuri vii.
E o fertilitate nemaipomenita in pamant si-n pietre si in schelarii. Umbra de mi-as tine-o doar o clipa pironita, s-ar si umple de ferigi, de balarii!
Doar chipul tau prelung iubito, lasa-l asa cum este, razimat intre doua batai ale inimii mele, ca intre Tigru si Eufrat.
(Nichita Stanescu)
îi iubeşti pe Dr. House, pe Data şi pe Al Pacino
RăspundețiȘtergerem-ai înşela cu ultimul
şi m-ai părăsi pentru primul
de Data ce să mai vorbim, e o fascinantă maşină virgină
tocmai bună să boldly go where no one has gone before
orişicât, cu el nu mă pot pune
dar Al chiar pare de bătut
..eu sunt! m-ai prins! Il iubesc pe DATA, dar si pe Al Pacino..si pe..